O biserică de dimensiunile unei catedrale, pentru Maica Domnului

▲ Încă de la începuturile ei, parohia „Acoperământul Maicii Domnului“ din Ploieşti i-a avut în vedere pe năpăstuiţii sorţii, pe săraci şi pe bolnavi ▲ În 16 ani, 20 de persoane de altă confesiune au ales Ortodoxia ▲ Cea mai grea încercare pentru parohie a fost în anul 2004, când a ars paraclisul ▲

Parohia „Adormirea Maicii Domnului“ din Ploieşti s-a înfiinţat în noiembrie 1990. La 6 martie 1994 a fost pusă piatra de temelie a actualei biserici şi de atunci au început şi marile încercări. Iniţial, s-a propus alt loc pentru ridicarea bisericii, însă un grup de credincioşi de alte confesiuni s-a opus cu vehemenţă ridicării unui lăcaş de cult ortodox, pentru Maica Domnului. Actualul teren pe care se ridică biserica a fost concesionat de Primăria oraşului şi este a treia locaţie din cele propuse.

Lucrările la noua biserică au început în anul 1994, însă, în timpul săpării temeliei, muncitorii au lovit centura de hidrant a oraşului, ceea ce a atras noi cheltuieli. În fapt, parohia a trebuit să suporte cumpărarea a 87 de metri de ţeavă, pentru a devia centura. „N-am fost ajutaţi de nimeni. Am fost obligaţi ca toate fondurile noastre strânse pentru biserică să le investim aici. Abia în 1996 s-a definitivat această lucrare şi abia în 1997 am reuşit să începem lucrările propriu-zise la biserică. Au fost multe încercări, însă noi le spunem provocări. În fiecare an, când eram în impas, rugând pe Maica Domnului, ni se deschidea o altă portiţă şi problemele se rezolvau. Ne puneam în gând ceva la începutul anului şi de fiecare dată depăşeam ce ne propuneam, împlineam mai mult“, ne-a explicat pr. Constantin Bădulescu, paroh din anul 1992.

Primul ajutor consistent pe care l-a primit de când a demarat construcţia, a fost anul trecut, de la Primărie. Chiar dacă alte biserici aflate în construcţie au primit şi mai mult, părintele este mulţumit pentru orice ajutor vine din afară, căci, în rest, totul se face numai cu sprijinul credincioşilor.

Alături de săraci

Încă de la începuturile ei, parohia „Acoperământul Maicii Domnului“ din Ploieşti i-a avut în vedere pe năpăstuiţii sorţii, pe săraci şi pe bolnavi, chiar dacă nu într-un cadru de proiect organizat. „Deşi nu aveam aici construcţia în sine, noi eram printre credincioşii cu probleme. Mergeam fie cu îmbrăcăminte, cu încălţăminte, fie cu mâncare, fie cu medicamente, cărucioare, cu produse sanitare, rechizite pentru copii, îi mai ajutam la întreţinere etc. Am ajutat copii aflaţi în dificultate, atât din parohia noastră, cât şi copiii de la Valea Plopului, unde mergem mereu cu alimente şi haine. De asemenea, am fost alături de 14 persoane vârstnice aflate în dificultate, 7 familii sărace, de parohia Ratina, care acum aparţine de Protoieria Urlaţi şi are 90 de familii, precum şi de Capela Spitalului Judeţean Prahova. Am dus şi la Mănăstirea Turnu un frigider nou şi alte lucruri, mobilă. Am strâns baxuri cu ulei şi alimente pentru ca monahii de aici să le distribuie săracilor care vin la mănăstire. Am ajutat şi deţinuţii din Penitenciar“, a precizat părintele Bădulescu.

În toate aceste, un rol deosebit il are Comitetul parohial care se implică foarte mult. Femeile merg la bătrâni acasă şi le fac curat sau mâncare sau chiar îi aduc pe medici la ei, pentru îngrijire.

În timpul în care foarte mulţi enoriaşi deveniseră şomeri, parohia s-a implicat în diverse forme pentru a le găsi de lucru. „Aceasta este o realizare mare. Este o femeie care vine duminică de duminică şi mulţumeşte pentru ceea ce a primit“, a mai spus preotul paroh.

De asemenea, parohia oferă chiar şi consiliere juridică pentru enoriaşi, cu ajutorul unui avocat şi al unui procuror care vin tot timpul la biserică.

▲ 20 de convertiţi la Ortodoxie

Întrucât în parohia care, statistic, numără peste 3.000 de enoriaşi, sunt şi credincioşi de alte confesiuni, părintele este un adevărat misionar. De când este paroh a reuşit să boteze în religia ortodoxă aproximativ 20 de persoane. „Este chemarea lor. De exemplu, un credincios catolic avea soţia şi copilul ortodocşi şi mai venea pe la noi. Eu am făcut sfeştanii şi am avut mici discuţii cu ei. El a intrat în discuţie şi avea nişte nemulţumiri. Am intrat în amănunt în viaţa lor şi, încetul cu încetul, au început să vină la biserică. Dacă la început stătea afară, cu timpul a intrat în biserică, apoi a rămas şi la predică, după aceea am mai stat şi de vorbă şi la un moment dat mi-a zis că vrea să se convertească“, a subliniat, mulţumit, părintele Constantin Bădulescu.

▲ Cea mai grea încercare

Cea mai grea încercare pentru parohie a fost în anul 2004, când a ars paraclisul. Deşi s-ar fi putut crede că focul a fost pus de o mână răufăcătoare, având în vedere numeroasele probleme provocate de „vecinii“ bisericii, pompierii au stabilit drept cauză a incidentului un scurt-circuit. „Prima slujbă după acest eveniment nefericit am oficiat-o în faţa paraclisului ars, plângând cu lumea toată. Asta se întâmpla în Vinerea Patimilor, dimineaţa, când am scos Sfântul Epitaf, pe care ni l-a împrumutat una din bisericile vecine. După aceea, ne-am mutat la biserica în construcţie, într-un loc amenajat, în pridvor. Acolo am slujit doar 60 de zile, pentru că am refăcut apoi paraclisul actual“, a continuat preotul Bădulescu.