„O făclie aprinsă pentru toţi monahii din Athos“

Părintele arhimandrit Veniamin Goreanu, consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor, l-a evocat, la rugămintea noastră, pe părintele Petroniu, amintindu-şi în acelaşi timp câteva momente semnificative petrecute alături de cel plecat la Domnul: "Pe părintele Petroniu Tănase l-am întâlnit în două rânduri: o dată la începutul anului 2007, cu ocazia unui pelerinaj la Sfântul Munte Athos, şi altă dată în 2008, când am rămas la Schitul Românesc Prodromu pentru o perioadă mai lungă de timp.

Am rămas impresionat de dragostea lui faţă de pelerini şi, mai ales, de faptul că, deşi era în vârstă, totuşi nu trecea o zi fără să-şi facă canonul şi era nelipsit de la sfintele slujbe. Avea peste 90 de ani şi era primul în biserică. Am purtat cu părintele mai multe discuţii şi am remarcat dorinţa lui de îmbunătăţire şi de revigorare a vieţii monahale atât în Sfântul Munte Athos, cât şi în ţară, şi mai ales dragostea faţă de părinţii începători, pe care îi asculta cu multă răbdare şi le dădea sfaturile cele mai bune. Deşi suferea din cauza vârstei, era un om foarte vioi. Era foarte atent la toate întâmplările din ţară şi supraveghea îndeaproape viaţa părinţilor din Schitul Prodromu. În fiecare zi, după Sfânta Liturghie, venea în cancelaria schitului, unde citea corespondenţa şi răspundea personal la scrisori. Mi-a spus la un moment dat că ar fi bine să se scrie mai mult despre monahii care au suferit în perioada comunistă, după Decretul 410 din 1959, şi despre mulţi alţi părinţi pe care i-a avut monahismul românesc şi despre care nu se mai aminteşte. M-au impresionat dragostea şi perseverenţa lui şi, mai ales, faptul că era ca o făclie aprinsă pentru toţi monahii din Athos. Chiar părinţii de acolo mi-au mărturisit că este pentru ei un exemplu viu de păstrare a voturilor monahale. Trecerea sa la cele veşnice este o pierdere pentru monahismul românesc, dar, în acelaşi timp, avem nădejde că părintele Petroniu, pentru viaţa lui sfântă, va fi împreună-rugător cu toţi marii cuvioşi şi nevoitori din Sfântul Munte Athos, care s-au remarcat printr-o viaţă sfântă, printr-o lucrare deosebită, şi au făcut dovada unei vieţi monahale autentice." (Gheorghe-Cristian Popa)