O lucrare sfântă şi o mare responsabilitate

▲ Desemnarea candidaţilor şi alegerea de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei ▲

I. Nimeni nu se autopropune sau candidează, ci este chemat la slujire sau desemnat candidat

Întrucât trăim într-o lume din ce în ce mai secularizată, în care gândirea şi lucrarea duhovnicească eclesială cedează în faţa unei gândiri lumeşti sau seculare, este necesar să ne reîmprospătăm conştiinţa teologică privind chemarea la slujire pastorală arhierească în Biserică.

Biserica fiind Trupul tainic al lui Hristos plin de har şi luminat de Duhul Sfânt, chemarea la slujirea de conducere pastorală în Biserică trebuie să urmeze lucrarea lui Hristos, Capul Bisericii, Arhiereul Veşnic, „Păstorul şi Păzitorul sufletelor noastre“ (1 Petru 2, 25).

Cei dintâi învăţători şi păstori ai Bisericii, Sfinţii Apostoli, au fost chemaţi sau aleşi de Hristos (Cf. Matei 10, 1-4; 4, 18-23; Marcu 3, 14-18, Luca 6, 13-16, Ioan 1, 42) pentru a sluji Evanghelia şi Biserica lui Hristos. Iisus Hristos-Domnul le-a spus ucenicilor Săi: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi...“ (Ioan 15, 16).

Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că cinstea de a sluji cele sfinte ca arhiereu nu se ia din proprie iniţiativă, ci ea se primeşte prin chemare: „Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu“ (Evrei 5, 4). Iar chemarea aceasta vine de la Duhul Sfânt prin cei rânduiţi să fie păstori ai Bisericii. Acelaşi mare Sfânt Apostol învaţă pe slujitorii Bisericii din Efes că „Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu“ (Fapte 20, 28). De aceea, în rugăciunile de hirotonie pentru slujitorii Sfântului Altar, arhiereul rugându-se spune că „dumnezeiescul har cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte, prohiriseşte“ (rânduieşte sau promovează) arhiereu, preot sau diacon pe cel chemat la slujirea Bisericii. Aşadar, Harul Duhului Sfânt se dăruieşte prin lucrarea mâinilor arhiereului hirotonisitor.

Iată de ce chemarea şi alegerea pentru slujirea pastorală de arhiereu sau de arhipăstor în Biserică se face de către Hristos, Arhiereul Veşnic şi Păstorul cel Bun, prin Sfântul Duh lucrător în Arhipăstorii Bisericii, care au ei înşişi conştiinţa sfinţeniei şi a responsabilităţii pastorale.

Deci, chemarea pe care Arhipăstorii slujitori o adresează altora şi alegerea candidaţilor pentru slujirea de ierarh trebuie să se facă cu discernământ şi înţelepciune, căutând binele Bisericii, nu avantaje egoiste, şi nici suferind de vreo presiune de ordin lumesc. De aceea, Sinodul al VII-lea ecumenic, prin canonul 3, porunceşte ca alegerea de episcopi să fie făcută de către episcopi, fără amestec lumesc.

Urmând pilda lui Hristos, învăţătura Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi, Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române prevede că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, compus din toţi ierarhii în funcţie, alege pe ierarhi, după ce a primit în prealabil lista candidaţilor desemnaţi de Sinodul mitropolitan şi apoi de Sinodul mitropolitan în consultare cu Adunarea eparhială a eparhiei vacante, compusă din 10 clerici şi 20 de mireni, la care se adaugă şi câţiva membri de drept, potrivit cu slujirea pastorală a scaunului vacant.

Ordinea şi nivelul consultărilor în Sinodul mitropolitan, Adunarea eparhială şi în Sfântul Sinod, pentru desemnarea candidaţilor, premergătoare alegerii ierarhilor de către Sfântul Sinod, arată deodată distincţia responsabilităţilor şi lucrarea comună a ierarhilor şi a reprezentanţilor preoţilor şi mirenilor în Biserică. În acest mod se afirmă deodată unitatea canonică a Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Universală şi o prelungire pozitivă a tradiţiei ortodoxe româneşti.

II. Exigenţele privitoare la scaunul vacant de Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

1. Arhiepiscopia Iaşilor este astăzi cea mai mare eparhie din Patriarhia Română ca număr al parohiilor (1196), al mănăstirilor şi schiturilor (107) şi al şcolilor de teologie (o facultate şi 6 seminarii teologice). O eparhie bogată în istorie, cultură şi spiritualitate.

În acelaşi timp, această arhiepiscopie se află în cea mai săracă zonă a României şi a Uniunii Europene, din punct de vedere economic. Zona de Nord-Est a României, în care se află judeţul Botoşani şi o parte din judeţul Iaşi, este considerată zonă afectată de sărăcie extremă, alături de judeţul Vaslui, din Eparhia Huşilor.

Întrucât Arhiepiscopia Iaşilor este bogată spiritual şi cultural, cu un mare potenţial teologic exprimat atât de şcolile sale de teologie, cât şi de instrumentele sale mass-media: studio radio, cotidian şi în curând un studio de televiziune, precum şi de multele sale centre culturale şi sociale, ea are nevoie de un arhipăstor cu pregătire teologică temeinică şi matură, cu zel misionar cultural şi bun orator, un apărător şi un promotor înţelept al valorilor Ortodoxiei într-o societate secularizată.

Deoarece arhiepiscopia are multe parohii şi mănăstiri cu viaţă liturgică intensă, dar şi cu multe şantiere în lucru, noul ei Arhipăstor trebuie să fie un om care a dovedit viaţă liturgică intensă şi s-a validat ca păstor dinamic în eparhia sa.

Arhiepiscopia Iaşilor aflându-se într-o zonă geografică săracă economic, Arhipăstorul ei trebuie să fie un bun gospodar, care a dovedit capacitate de a conduce o eparhie săracă, prin crearea sau căutarea de surse de finanţare pentru toate programele pastorale, culturale, sociale şi edilitare ale eparhiei, în cooperare cu autorităţile locale şi centrale sau cu persoane şi instituţii receptive la nevoile şi cererile justificate ale Bisericii.

2. Arhiepiscopul Iaşilor, fiind şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, precum şi vicepreşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ocupând în diptice al 2-lea scaun după scaunul patriarhal, trebuie să fie un păstor care s-a remarcat prin capacitatea de a contribui la rezolvarea unor probleme majore de interes regional şi naţional, printr-o participare activă şi o contribuţie recunoscută în sinodul mitropolitan şi în sinodul central, adică în Sfântul Sinod.

El trebuie să fie un păstor cu o recunoscută capacitate de dialog şi de reprezentare pe plan regional şi internaţional, mai ales în situaţii de criză şi de tensiuni interortodoxe, interconfesionale sau interetnice. În această privinţă, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va trebui să contribuie la sprijinirea Mitropoliei Basarabiei şi la dialogul dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Rusă pentru a găsi o soluţie acceptabilă pentru diferendul existent cu privire la Mitropolia Basarabiei şi la eparhiile ei sufragane reactivate din punct de vedere juridic printr-un act de dreptate şi de apărare a identităţii româneşti a fraţilor noştri de dincolo de Prut.

Întrucât românii migranţi din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei reprezintă cel mai mare grup de migranţi români în Occident, este necesar ca noul mitropolit să cunoască bine realităţile din diaspora ortodoxă, să fie o persoană apreciată atât de ierarhii ortodocşi români din străinătate, cât şi de conducătorii Bisericilor majoritare din Europa Occidentală şi America, un păstor cu experienţă în dialogul teologic şi în cooperarea creştină social-pastorală. Ca vicepreşedinte al Sfântului Sinod, noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei trebuie să fie un sprijin real şi constant al Patriarhului şi un susţinător permanent al activităţii şi credibilităţii Sfântului Sinod în relaţia acestora cu societatea, cu Bisericile Ortodoxe surori, cu alte Biserici creştine, cu organizaţii creştine internaţionale, cu instituţiile europene, mai ales că România, ca stat membru al Uniunii Europene, este ţara cu cea mai mare populaţie ortodoxă.

Cu alte cuvinte, se aşteaptă ca Biserica noastră să contribuie mai mult la apărarea şi promovarea valorilor creştine în Uniunea Europeană.

3. Dată fiind complexitatea responsabilităţilor noului mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, desemnarea candidaţilor de către Sinodul mitropolitan şi de către Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Iaşilor împreună cu alţi membri de drept (1 cleric şi 2 mireni din eparhiile sufragane, decanul Facultăţii de Teologie şi un director de seminar), trebuie făcută cu mult discernământ şi responsabilitate atât de către ierarhii Sinodului mitropolitan, cât şi de către Sinodul mitropolitan împreună cu clerul şi mirenii menţionaţi mai sus.

În concluzie, fiind lucrări sfinte, atât desemarea candidaţilor, cât şi alegerea propriu-zisă a Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei trebuie făcute cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste de Biserică!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Iaşi, 22 februarie 2008