O nouă biserică sfinţită în Episcopia Oradiei

Duminica a treia după Rusalii, 13 iunie, a reprezentat pentru credincioşii ortodocşi din Parohia Drăgoteni, Protopopiatul Beiuş, o zi de mare sărbătoare. Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a fost prezent în mijlocul acestei străvechi comunităţi creştine bihorene pentru a târnosi biserica nouă a satului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", construită în perioada 1995-2010. "Din clipa sfinţirii, Sfântul Altar devine preînchipuirea Mormântului de viaţă făcător al Mântuitorului Hristos şi, totodată, prin aşezarea moaştelor, mormânt al martirilor: Sfinţii Epictet şi Astion", a spus Preasfinţitul Sofronie.

Localitatea Drăgoteni din Depresiunea Beiuşului, la poalele munţilor şi dealurilor Pădurea Craiului, este atestată documentar din 1552, cu numele Dragotha. Piatra de temelie a noii bisericii a fost pusă în 1995, în timpul păstoririi preotului Ioan Laza, satul Drăgoteni fiind în acea vreme filie a Parohiei Şoimuş-Petreasa. În 1997, Drăgoteni devine parohie de sine stătătoare, sub îndrumarea duhovnicească a preotului Ioan Vasile Tirean. Sub păstorirea acestuia

s-au continuat lucrările la biserică, până la stadiul de finalizare, sfântul lăcaş fiind împodobit cu o frumoasă pictură în tehnica fresco, realizată de pictorul Vasile Savin din Salonta, cu iconostas şi strane din lemn de stejar sculptat, cu instalaţie de termoficare, candelabre noi, precum şi cu toate obiectele de cult necesare săvârşirii slujbelor. În exterior, biserica a fost împrejmuită cu gard din beton şi panouri din plasă de sârmă, curtea fiind amenajată cu alei şi rondouri cu flori de trandafir, iar în faţa bisericii a fost amplasată o troiţă din marmură albă în memoria eroilor martiri ai satului, căzuţi la datorie în cele două războaie mondiale. În 2007 - 2009, în cimitirul satului, pe locul unei biserici vechi din bârne de lemn din 1907, a fost construit un paraclis din zid, în formă de corabie, cu un turn aşezat deasupra intrării în pronaos. Tot în timpul păstoririi pr. Ioan Vasile Tirean s-au realizat lucrări de renovare a casei parohiale, s-a betonat curtea, s-au construit un garaj şi o anexă gospodărească şi s-a împrejmuit cu gard din plasă de sârmă grădina şi casa parohială.

Moaştele primilor martiri din Dobrogea, în Sfânta Masă

La slujba de târnosire a noului lăcaş, biserica a fost stropită cu apă sfinţită şi unsă cu Sfântul şi Marele Mir, în exterior şi în interior, iar moaştele au fost aşezate în piciorul Sfintei Mese. A urmat Sfânta Liturghie, pe care PS Sofronie a săvârşit-o în sobor de şaptesprezece preoţi şi patru diaconi. Preasfinţitul Sofronie a evidenţiat unicitatea momentului sfinţirii bisericii în istoria unei comunităţi creştine ortodoxe şi a explicat semnificaţia celor mai importante momente din slujba de târnosire a bisericii, arătând că această rânduială este preluată de Biserică din slujba de sfinţire a Templului lui Solomon din Vechiul Testament şi adaptată creştinismului. Astfel, arhiereul Sofronie s-a referit mai întâi la procesiunea de înconjurare a bisericii în cadrul căreia

s-au citit fragmente din Cărţile Regilor şi din profetul Iezechil, urmate de trei pericope evanghelice "legate de credinţa pe care stă temelia Bisericii, credinţă pe care o au toţi cei care cred în Hristos Iisus Mântuitorul şi împlinesc voia Lui", precum şi de rugăciuni de cerere pentru autorităţi, ctitori, pentru cei care fac bine şi "pentru tot poporul care are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu".

În piciorul Sfintei Mese a Altarului au fost puse părticele din moaştele primilor martiri din Dobrogea: Sfinţii Epictet şi Astion. Sfânta Masă s-a spălat cu apă curată, apoi cu apă de trandafiri pentru a fi "curată şi înmiresmată". Au urmat ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, aşezarea Evangheliştilor în cele patru colţuri şi îmbrăcarea cu giulgiu sau "catasarcă", cuvânt de origine grecească ce înseamnă "lipit de trup", care este "întruchiparea giulgiului în care a fost învelit trupul cel mort al Mântuitorului după pogorârea de pe cruce". Catasarca a fost legată cu panglică tricoloră "la fel cum morţii de odinioară erau înveliţi în giulgiu şi legaţi cu fâşii de pânză".

S-a pecetluit apoi cu ceară roşie, precum a fost şi mormântul Mântuitorului. S-a continuat cu sfinţirea bisericii pe dinăuntru, s-a făcut cădirea Sfântului Altar şi s-a aprins lumina, moment care anunţă începerea primei Sfinte Liturghii la Altarul proaspăt sfinţit.

Harul lui Dumnezeu susţine toată făptura

Preasfinţitul Sfronie a subliniat că învăţătura duhovnicească ce se desprinde din Evanghelia duminicii a treia după Rusalii, despre grijile vieţii, ne ajută să ne dăm seama "că toate cele din lume sunt trecătoare", singurul care nu dispare fiind "harul lui Dumnezeu care susţine în viaţă toată făptura, har care ne dă şi nouă putere să mergem înainte în călătoria acestei vieţi", accentuând că ţinta principală a fiecărui creştin trebuie să fie Împărăţia Cerurilor, iar nu lucrurile materiale supuse vremelniciei şi degradării: "Lumea aceasta trece, şi slava ei, strălucirea ei va apune, dar lumea lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, nu va avea sfârşit". Prin actul sfinţirii, care reprezintă "un crâmpei din Împărăţia Cerurilor", biserica devine pentru cei ce vor ruga în ea "anticameră, tindă a Împărăţiei care nu va trece şi totodată loc sfânt de rugăciune". PS Sofronie i-a îndemnat pe credincioşi să nu se clatine în faţa încercărilor vieţii "ci cu demnitate, cu Dumnezeu înainte ca far şi călăuză a vieţii noastre, să călătorim spre limanul Împărăţiei Cerurilor, spre viaţa cea veşnică, împreună cu Preasfânta Treime, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestei sfinte biserici, cu sfinţii îngeri, cu toţi sfinţii şi cu toţi bine-credincioşii creştini care s-au mântuit".

PS Sofronie a acordat pr. paroh Ioan Vasile Tirean distincţia de iconom-stavrofor, iar părintele Ioan a mulţumit lui Dumnezeu pentru tot ajutorul, Preasfinţitului Sofronie pentru osteneala depusă, celor 148 de familii de credincioşi (289 de suflete), primarului comunei Remetea, precum şi unor importanţi sponsori, între care Nicolae Daniel Rus s-a evidenţiat în mod deosebit: "Se cade să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate peste noi, dar mai cu seamă pentru momentul pe care ni L-a dăruit astăzi, oferindu-ne prilejul de a ne bucura pentru întreaga noastră osteneală de atâta vreme, văzând că rodul muncii noastre ajunge să se sfinţească prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei".