O nouă lucrare în domeniul predării religiei

Conștiința creștină a unui popor se naște între zidurile bisericilor, la lumina tandră a lumânărilor și în fața Sfântului Potir, dar ea crește, se dezvoltă și se menține vie prin educație temeinică și dreaptă. Iată de ce unii dintre preoții Bisericii noastre ajung să se documenteze adânc despre mecanismele pedagogiei contemporane pentru a le putea mai apoi aplica în procesul de predare-învățare-evaluare din cadrul orei de religie. Unul dintre aceștia este și pr. lect. univ. dr. Vasile Pop, cadru didactic la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” (UVVG) din Arad, a cărui lucrare, Curriculum și reformă în predarea religiei, apărută în 2014 la Editura „Vasile Goldiș” University Press din Arad, este de referință în domeniul didacticii religiei.

Cartea reprezintă rezultatul unei cercetări doctorale realizate sub coordonarea prof. univ. dr. Miron Ionescu de la Facultatea de Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Coordonatorul lucrării semnează prefața volumului, arătându-și satisfacția pentru publicarea acestei cărți care acoperă un segment mai puțin cercetat din domeniul predării religiei.

Cele peste 400 de pagini sunt structurate în două mari părți. Prima sintetizează evoluția istorică a educației religioase, de la pedagogia tradițio­nală la didactica modernă, precum și latura teoretică a elaborării unui curriculum. Aici este prezentat fundamentul teoretic al necesității de reformă a curriculumului orei de religie, aducându-se câteva argumente-cheie cu privire la locul religiei printre celelalte discipline de învățământ. Autorul creionează un fir roșu al dezvoltării pedagogiei religioase începând cu școlile catehetice din creștinismul primelor veacuri, concentrându-se apoi asupra reformelor curriculare din spațiul românesc de după 1950. Părintele Vasile Pop repune în valoare aici legătura istorică dintre Biserica Ortodoxă și Școala românească, prezentând mai apoi aspecte esențiale ale Teoriei curricu­lumului și aplicațiile acesteia în domeniul educației religioase, în vederea unei modernizări din punct de vedere pedagogic a instruirii religioase în viitor. Este analizată evoluția predării orei de religie și a suporturilor curriculare specifice, în cadrul mai larg al succesivelor reforme ale curriculumului național. Tot în prima parte sunt propuse și o serie de softuri educaționale și programe de învățare interactivă care pot fi utilizate în predarea-învățarea religiei.
Partea a doua a lucrării abordează cercetarea experimentală specifică acestui domeniu, colectând date privind comportamentul religios-moral al unui număr de elevi în cadrul unui experiment formativ.

Deși lucrarea este rezultatul cercetării unei bibliografii care adună documente oficiale, planuri de învățământ, programe școlare, site-uri internet și peste 200 de titluri de carte de specialitate, atât în limba română, cât și în alte patru limbi europene, una dintre dificultățile majore ale elaborării acestei lucrări, spune chiar coordonatorul cercetării în prefață, este redusul material bibliografic ce există actualmente pe tema reformei curriculumului disciplinei religie în România.

Pentru a contura o imagine cât mai clară cu privire la dinamica evoluției curriculare a orei de religie în ultimele decenii, autorul cercetează și statutul educației religioase în sistemele educațio­nale din diferite țări ale Uniunii Europene. Prezentând evoluția educației religioase de la o reformă educațională la alta, cartea constituie indirect și o sinteză a reformelor din școala românească, de la începuturi până în prezent.

Lucrarea aduce o contribuție cercetării pedagogice din domeniul educației religioase, fiind dedicată profesorilor de religie, cercetătorilor din domeniul pedagogic, precum și tuturor celor interesați de evoluția predării orei de religie în cadrul învăță­mântului românesc.