În Ajunul Crăciunului, marți, 24 decembrie 2024, a avut loc la Catedrala Patriarhală din Capitală un concert de colinde susținut de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și de Grupul psaltic
O opinie tendenţioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară
Referitor la articolul intitulat „Moaştele de la Bucureşti ale Sfântului Nicolae sunt FALSE“ (Câte dintre celelalte 10.000 de relicve din România sunt autentice?) apărut în cotidianul România Liberă din ziua de 15 iulie 2014, sub semnătura domnilor Petru Răchită şi Răzvan Chiruţă, precizăm:
Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae au fost aduse de cruciaţi în oraşul italian Bari în secolul al XI-lea şi aşezate de Arhiepiscopul Nicolae al Veneţiei în două biserici construite la Bari (1036) şi la Veneţia (1039).
Părticele din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae au fost aduse la Bucureşti în 1600, când, potrivit documentelor istorice, voievodul Mihai Viteazul le-a primit în dar de la Arhiepiscopul de Bari prin intermediul unui negustor bogat în semn de preţuire pentru lupta de apărare a creştinătăţii împotriva ofensivei otomane din acea vreme şi le-a oferit Bisericii „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti, unde se păstrează până astăzi.
Pe racla istorică se găseşte încrustat următorul text în limba slavonă „Dăruite de către Io Mihail Voievod şi Doamna Stanca şi fiul lor Io Necula Voievod în anul 7108 (1600 după calendarul actual), ispravnic fiind mitropolitul Eftimie“. Menţionată de bizantinologul român Alexandru Elian, în lucrarea sa „Inscripţii Medievale ale României“ din 1965, inscripţia poate fi văzută de toţi cei care vin să venereze sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae în această biserică din centrul Bucureştilor, ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.
Ca atare, concluzia autorilor articolului că părticelele din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae de la Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Nou din Bucureşti nu sunt autentice se bazează pe opinii personale recente şi ipoteze tendenţioase despre ce era posibil sau nu în secolul al XVI-lea în Occident, când de fapt pericolul otoman era o preocupare majoră pentru creştinătatea apuseană.
În ceea ce priveşte Ghidul Sfintelor Moaşte din bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română, acesta are ca scop prezentarea într-o lucrare unitară a informaţiilor despre Relicvele Sfinte existente în locaşurile de cult din România, inclusiv a numărului exact al acestora. În prezent, în eparhiile Patriarhiei Române se desfăşoară o activitate laborioasă de strângere a informaţiilor despre sfintele moaşte din bisericile şi mănăstirile ortodoxe din România potrivit recomandărilor Sfântului Sinod (provenienţă, documentul de autenticitate, descriere succintă, scurtă prezentare a vieţii sfântului etc.).
După centralizarea tuturor informaţiilor, acestea vor fi analizate şi evaluate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înainte de a fi publicate în Ghidul Sfintelor Moaşte din bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română, lucrare bine-venită pentru pelerinii români şi străini care doresc să viziteze locurile sfinte din ţara noastră. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)