Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri O poezie a temelor majore

O poezie a temelor majore

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 07 Iunie 2011

Intrând în rândurile creatorilor de poezie destul de târziu, când prestaţia sa în plan social se apropia de finiş, poetul Vasile Mustaţă se afirmă în lirica românească postdecembristă ca o voce distinctă, aducând în faţa cititorilor o poezie în care se pot vedea bine ecourile unei vieţi bogate în experienţă, familiarizată, în bună măsură, cu cele ce ţin de lumea duhovniciei.

Ultimul său volum, "Cristalizări", apărut în 2011 la Editura "Eminescu", este o carte compusă în întregime din catrene, în care, dacă virtuţile poeziei sale de până acum, semnalate de comentatori, se menţin, pe de altă parte, creaţia sa poetică din acest ultim volum, privită din perspectiva calităţii mesajului şi a puterii de comunicare, se postează, am putea spune, pe o treaptă superioară în plan valoric.

Conştient de valoarea şi frumuseţea gândurilor şi a simţămintelor ce se comunică prin poezia sa, poetul ne pofteşte pe noi, cititorii săi, la o cină cu totul deosebită, acolo unde el, cu dragoste, ne oferă roadele trudei sale creatoare (jertfa făcută "cu har şi stăruinţă"). Aceste roade nu sunt altceva decât bucuria contemplaţiei devenită posibilă prin poemele sale, forme nemuritoare "inspirate de credinţă": De m-am jertfit cu har şi stăruinţă,/Eu vă poftesc cu drag la cină/Cu tot ce am primit prin rădăcină/În forma inspirată de credinţă. (Emil Baltag)