O revistă de zidire sufletească

Între realizările pe plan cultural ale episcopului Veniamin Nistor al Caransebeşului se înscrie şi fondarea, în anul 1946, a prestigioasei reviste teologice "Altarul Banatului", subintitulată "revistă de zidire sufletească şi de ştiinţă teologică a Eparhiei Caransebeşului".

Revista, de o ţinută grafică izbutită pentru acele vremuri grele, se dorea a fi o publicaţie cu şase apariţii pe an, tipărirea urmând a se realiza la Tipografia Diecezană din Caransebeş, fondată în 1885 de episcopul Ioan Popasu. Cuprinsul avea mai multe rubrici, iar dintre materialele publicate, unele erau studii temeinice de teologie, altele erau articole de popularizare. Majoritarea studiilor, a articolelor, a medalioanelor biografice, a comentariilor, a recenziilor şi a notelor bibliografice erau publicate de profesorii de la Academia Teologică din Caransebeş, altele, de clerici din aparatul administrativ eparhial, de preoţi simpli sau de intelectuali bănăţeni laici. Ordinea rubricilor cuprindea un "Cuvânt introductiv", ce făcea referire la aspecte de actualitate din viaţa Bisericii noastre, urmată de cea mai consistentă rubrică de "Studii şi articole", ce cuprindea articole istorice, biblice, patristice, teologie sistematică, teologie dogmatică şi fundamentală, filosofie, teologie morală, pastorală şi misiune creştină. În secţiunea de "Probleme actuale" erau tratate chestiuni de natură liturgică, tipiconală şi pastoral-misionară. Într-o altă rubrică, intitulată "Atitudini ortodoxe", se dezbăteau chestiuni curente. În rubrica de "Comentarii" erau puse în discuţie diferite aspecte ale societăţii civile şi religioase, probleme de morală şi etică. Rubrica "Portrete ortodoxe" cuprindea micromonografii ale unor mari personalităţi ale teologiei şi ale culturii româneşti. Cea de-a şaptea secţiune cuprindea "Lecturi morale", diverse traduceri moralizatoare. În rubrica de "Recensii şi note bibliografice" erau prezentate cărţi din domenii diverse, apărute în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi în scurtul răstimp scurs până la instaurarea regimului comunist, semnate cu iniţialele membrilor redacţiei. Majoritatea erau cărţi şi studii scrise de autori consacraţi în domenii diferite de activitate, altele erau cărţi de rugăciune sau publicaţii teologice. Ultima rubrică, de "Note", tipărită pe două coloane, prezenta "noutăţi" şi informaţii din diverse domenii, fiind prezentate succint şi evenimentele de natură bisericească, politică, social-economică şi culturală a ţării. La final, era ordonată alfabetic "Bibliografia teologică", şi anume o listă a publicaţiilor de profil, recomandată de colectivul de redacţie, spre lectură, meditaţie şi aprofundare, cititorilor.

Patru ani de tăcere

Din cauza condiţiilor tot mai dificile legate de instaurarea regimului comunist ateu, revista apărea în condiţii tot mai grele, culminând cu suprimarea apariţiei ei în anul 1947. Ulterior, începând cu anul 1951, s-a permis reapariţia revistei sub o altă titulatură, şi anume aceea de "Mitropolia Banatului". De fapt, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din iunie 1950, a hotărât, între altele, contopirea buletinelor oficiale eparhiale pe mitropolii. De aceea, "Foaia Arhidiecezană", organul oficial al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, precum şi "Buletinul" Eparhiei Aradului şi-au sistat apariţia în anul 1951, iar ca organ oficial pentru cele două eparhii apare, începând cu acest an, "Mitropolia Banatului".

Prin contopirea celor două publicaţii eparhiale, preoţimea din cele două eparhii va fi avut prilejul să urmărească desfăşurarea vieţii bisericeşti din întreaga mitropolie. Până în jurul anului 1960, au predominat articolele de fond cu caracter politico-propagandistic. Ulterior, acest gen de materiale au fost evitate, pentru ca Occidentul să nu considere că Biserica este îngrădită în vreun fel în drepturile de manifestare. Se preferau, în schimb, teme de ancorare a teologiei româneşti în social.

Diferit, din deceniul al optulea, s-a pus tot mai mult accent pe tematica naţională, prin serbarea festivă în paginile revistei a unor evenimente şi a unor personalităţi marcante din istoria neamului românesc, o atenţie deosebită acordându-se şi problematicii ecumenismului, mai ales după intrarea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Mondial al Bisericilor. În timp, autorităţile comuniste au impus numeroase restricţii de apariţie a revistei, fiecare număr, pentru a putea vedea lumina tiparului, fiind trimis la Bucureşti, la Departamentul Culte, pentru primirea avizului de apariţie, anume a acelui "bun de tipar".

Exemplarele remise redacţiei erau însoţite de corecturile şi indicaţiile de "refacere" aferente. După redobândirea drepturilor poporului român, în urma Revoluţiei din decembrie 1989, mai precis în ianuarie 1990, s-a hotărât revenirea la vechea denumire originală a revistei, "Altarul Banatului", revista numindu-se şi "Revista oficială a Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului şi a Episcopiei Aradului". Publicaţia urmărea în paginile ei cultivarea credinţei strămoşeşti în sufletul tuturor credincioşilor, a spiritualităţii autentice, dar mai ales vindecarea rănilor rămase în urma deceniilor de dictatură atee, traversată cu multă greutate de poporul român.

În mare, cuprinsul actual al revistei respectă cu fidelitate conţinutul original al revistei, cuprinzând teme de actualitate bisericească naţională şi internaţională. Odată cu includerea altor eparhii în cuprinsul Mitropoliei Banatului, revista şi-a mărit aria de distribuţie, astfel că în prezent, "Altarul Banatului" este intitulată "Revista Arhiepiscopiei Timişoarei, Arhiepiscopiei Aradului, Episcopiei Caransebeşului şi Episcopiei Devei şi Hunedoarei".