Omagiu cercetătorului Eugen Bălaşa

Meleagurile Dobriceniului, localitate aşezată în partea de apus, pe valea Olteţului, având spre miazăzi localitatea Iancu Jianu-Cepturoaia, au plămădit câteva din valorile neamului nostru, oameni de mare caracter, cu frică de Dumnezeu şi dragoste de ţară. Printre ei se numără şi Eugen Bălaşa, ilustru cercetător, fiul preotului Ioan Bălaşa, fratele marelui pictor Sabin Bălaşa, trecut la Domnul pe 29 octombrie.

Aici, la Dobriceni, s-a plămădit în urmă cu câteva secole neamul boierilor Buzeşti. Istoria i-a aşezat la loc de cinste pe fiii lui Radu Buzea, Stroe ver Stolnic, Radu ver Clucer şi Preda ver Ban, împlinind cu credinţă ascultarea voievodului Mihai Viteazul. Tot aici se găseşte cea mai mare biserică de sat din câte s-au zidit în secolul al XVI-lea în toată Ţara Românească. Iată doar câteva repere pentru localitatea în care a venit pe lume venerabilul Eugen Bălaşa, ilustru cercetător, fiu de preot, fratele marelui pictor Sabin Bălaşa.

Din viaţa şi activitatea lui Eugen Bălaşa

Eugen Bălaşa s-a născut la data de 28 octombrie 1930, în familia preotului Ioan, alături de fraţii săi Sabin şi Cecilius. Şcoala a început-o în satul natal, continuând mai apoi la Colegiul Naţional ,,Fraţii Buzeşti" din Craiova până în anul 1950. În anul 1954 a absolvit Facultatea de Geologie si Geofizică din cadrul Universitaţii Bucureşti. Viaţa de familie a început-o la 30 octombrie 1957, alături de învăţătoarea Maria Dejeu din Ardeal. Rodul căsniciei sale a fost băiatul Călin Ioan, în care şi-a pus nădejdea întotdeauna.

Pe plan profesional s-a remarcat îndeosebi prin activitatea de cercetare pe care a întreprins-o în domeniul geologiei. Începutul acestei cariere a fost pus mai cu seamă între anii 1954 şi 1959, efortul său fiind răsplătit cu funcţia de inginer-geolog principal la unul din cele mai mari institute de cercetare din Capitală. În decursul carierei sale a obţinut mai multe distincţii, medalii, diplome şi premii de excelenţă. Articolele sale au fost publicate în reviste de specialitate, recunoscute în ţară şi peste hotare.

În perioada 1972-1973, a fost trimis în Zambia prin programul Geomin - zăcăminte de cupru. La întoarcere a publicat o lucrare pentru care a primit diploma de onoare din partea autorităţilor statului gazdă. În anul 1991, s-a pensionat, dar a continuat să scrie şi să publice numeroase cărţi şi studii de specialitate. În anul 2002, a primit diploma de excelenţă din partea Societăţii de Geologie a României.

Pe lângă preocupările sale strict profesionale şi-a dezvoltat şi pasiunea pentru limbile străine. Aşa se face că în anul 1998 a publicat la Editura Niculescu un voluminos Dicţionar francez-român, completat cu expresii şi numeroase explicaţii gramaticale. A tradus şi a adaptat lucrarea "Fabulele copilăriei", pe care a cules-o din tezaurul clasic literaturii franceze, reprezentat de La Fontaine, Florian şi alţii. O altă lucrare memorabilă, aşezată în lumina limbii noastre de marele geolog, a fost "Corespondenţa dintre Pliniu cel Tânăr şi Traian", pe care a dat-o tiparului în ediţie bilingvă, în 2003, la Editura Albatros.

După o viaţă închinată studiului şi cercetării, Eugen Bălaşa a plecat către cele veşnice pe 29 octombrie 2012, la memorabila vârstă de 82 de ani, odihnindu-se alături de părinţii săi. Veşnică să-i fie pomenirea!