Omagiu ilustrului profesor de teologie, părintele Liviu Stan

Pr. prof. Liviu Stan, continuator şi împlinitor al tradiţiei canonice şaguniene şi ucenic de seamă al mitropolitului Nicolae Bălan, rămâne cel mai mare profesor canonist al Bisericii Ortodoxe Române. Prin întreaga sa operă teologică de mare profunzime, prin activitatea didactică universitară de înaltă ţinută, prin strădaniile de neîntrecut de a forma ucenici, prin activitatea administrativ-bisericească dedicată supravieţuirii Bisericii în vremuri de cumpănă, pr. prof. Liviu Stan a fost o personalitate unică în spaţiul eclesial românesc.

Până astăzi şi mult timp de acum încolo, pentru orice teolog care se specializează în drept canonic ortodox, referinţele la opera, la viziunea, la opiniile pr. prof. Liviu Stan sunt de primă mână. Dacă ar fi să facem o comparaţie cu contribuţiile altor canonişti din lumea panortodoxă, credem că opera pr. prof. Liviu Stan cu greu se poate depăşi. Din păcate, opera acestuia, cu contribuţiile sale fundamentale, abia acum începe să fie tradusă şi în alte limbi de circulaţie internaţională, de aceea părintele Liviu Stan încă nu este cunoscut în afara ţării la adevărata lui valoare. Pe plan administrativ-bisericesc este un fapt bine cunoscut că autorul Statutului pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române din 1948 are drept autor pe pr. prof. Liviu Stan. Competenţa sa canonico-juridică, dar şi abilitatea susţinerii Bisericii într-o perioadă ostilă au dus la alcătuirea unui statut eficient într-un context problematic. Chiar dacă unele prevederi au fost impuse de puterea vremii, marea lui realizare a fost faptul că, prin Statutul din 1948, tradiţia canonică şaguniană a supravieţuit comunismului.

„Mirenii în Biserică”

Pr. prof. Liviu Stan s-a născut la 11 iulie 1910, în localitatea Socet, judeţul Hunedoara, ca fiu al preotului Ioan şi al preotesei Maria Stan. Bunicul dinspre tată a fost tot preot, de aceea în familie a crescut în duhul Bisericii şi tradiţiilor creştine româneşti. Între 1928 şi 1932 a studiat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, unde s-a bucurat de audierea unei mari pleiade de profesori de teologie. Profesor de drept bisericesc şi de drept roman l-a avut pe renumitul pr. prof. Valerian Şesan. Între 1930 şi 1932, în paralel cu anii III şi IV, a urmat şi Facultatea de Drept din Cernăuţi, pe care însă nu a finalizat-o. Reîntors pe plaiurile natale, a fost remarcat de mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a oferit o bursă de specializare în străinătate. Astfel, între 1932 şi 1934 a urmat cursuri la Facultăţile de Teologie şi Drept din Atena, iar în perioada 1934-1935, cursuri la facultăţile de Drept, Teologie şi Litere din Varşovia. A continuat studiile în teologie, drept şi filosofie la Universitatea Gregoriană din Roma, între 1935 şi 1937, şi la Universitatea din München. Cu bagajul de cunoştinţe câştigat la renumitele universităţi europene, tânărul bursier Liviu Stan a finalizat renumita sa teză de doctorat, un adevărat reper canonic neegalat, cu titlul "Mirenii în Biserică". La 15 mai 1937, Liviu Stan s-a căsătorit cu Adriana Danciu, fiică de învăţători din Cernăuţi, care i-a dăruit doi copii, Corneliu (n. 1938) şi Ileana-Lăcrămioara (n. 1943).

Profesor la Sibiu şi Bucureşti

În urma pregătirii şi competenţei câştigate, în 1937, tânărul Liviu Stan a fost numit profesor universitar la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, unde a suplinit teologia fundamentală, iar din 1941 a predat ca titular dreptul bisericesc. Într-un context istoric zbuciumat şi tulbure, în 1949, pr. prof. Liviu Stan s-a transferat la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Aici şi-a continuat activitatea sa academică de profesor, îndrumător de doctorat şi a publicat majoritatea studiilor sale. Alcătuirea studiilor sale a fost posibilă şi datorită capacităţilor sale lingvistice deosebite, întrucât cunoştea multe limbi străine (franceza, germana, italiana, greaca modernă, poloneza, sârba, ceha, bulgara, maghiara şi rusa), prin care consulta cu uşurinţă literatura străină de specialitate. Avea, de asemenea, contacte cu numeroşi profesori din străinătate, a ţinut prelegeri şi conferinţe în mai multe ţări (Italia, Grecia, Germania şi Polonia) şi a fost delegatul Bisericii noastre la mai multe conferinţe internaţionale. Ca recunoaştere şi răsplată a contribuţiilor sale în domeniul dreptului canonic, în 1968 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al facultăţii din Tesalonic, titlu care a încununat activitatea sa academică şi bisericească. Din nefericire, pr. prof. Liviu Stan a plecat prematur din această lume. În 1973, la numai 63 de ani, pr. prof. Liviu Stan s-a mutat la Domnul, fiind înmormântat la Lugoj, în ţinuturile natale, dar opera şi contribuţia sa vor rămâne vii.

Operă unică

Până la pr. prof. Liviu Stan, literatura canonică românească era foarte săracă, de aceea distinsul profesor a fost nevoit să abordeze temele de drept canonic într-un mod enciclopedic şi să deschidă căi noi spre aprofundare şi nuanţare. Privind în ansamblu opera pr. prof. Liviu Stan, contribuţia acestuia poate fi sintetizată în trei mari puncte. Întâi, pr. prof. Liviu Stan a fost primul teolog român care a scris despre fundamentarea teologică a dreptului în general şi a dreptului canonic în special (jus ecclesiasticum). Opera de referinţă este "Ontologia juris" (Sibiu, 1943), o lucrare unicat, urmată de o serie de studii despre teologia dreptului. Al doilea punct priveşte analiza şi prezentarea principiilor fundamentale ale dreptului canonic ortodox (autocefalia, autonomia, sinodalitatea etc.), mai ales a principiului participării mirenilor la viaţa Bisericii. Aici, pr. prof. Liviu Stan a continuat şi fundamentat în mod magistral viziunea marelui mitropolit Andrei Şaguna, prin lucrarea rămasă de referinţă în plan teologic universal, "Mirenii în Biserică" (Sibiu, 1939). În viziunea pr. prof. Liviu Stan, o biserică fără mireni este ca o biserică fără hirotonie şi fără cler, adică o biserică moartă. Participarea mirenilor alături de ierarhie la întreaga activitate a Bisericii este trăsătura fundamentală a Bisericii adevărate, care urmăreşte mântuirea tuturor.

Nu în ultimul rând, pr. prof. Liviu Stan s-a preocupat de tratarea tuturor problemelor canonice de actualitate. Astfel, a scris numeroase studii cu privire la canonizarea sfinţilor, succesiunea apostolică, diaspora ortodoxă, relaţiile interortodoxe, ecumenismul etc. În acest sens putem spune aproape că nu este temă la care pr. prof. Liviu Stan să nu fi făcut referinţă, directă sau indirectă. Ceea ce n-a scris direct a scris prin intermediul magistranzilor săi, pe care i-a ajutat şi îndrumat. Opera pr. prof. Liviu Stan este, aşadar, complexă şi profundă, bazată mereu pe izvoarele dreptului, iar valorificarea ei este una din misiunile noastre de viitor. Aşa s-a născut şi ideea republicării tuturor studiilor de referinţă ale pr. prof. Liviu Stan, în mai multe volume tematice, ca moştenire recuperată şi transmisă urmaşilor, dar şi ca omagiu şi recunoştinţă aduse marelui profesor, la împlinirea a 100 de ani de la naştere. Noile generaţii de canonişti, bucurându-se de libertate şi de facilităţile moderne, depăşind orice ispite, inclusiv cea a puterii, au misiunea să continue şi să aprofundeze opera pr. prof. Liviu Stan.