Omul şi măreţia lui în gândirea Sfântului Ioan Gură de Aur

Despre viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur sau Hrisostomul ori Zlotaust, cum îl mai găsim menţionat în vechile cărţi de cult, s-a scris mult, de aceea nu vom face o prezentare biografică, menţionând doar că s-a născut la 13 noiembrie 347 în Antiohia Siriei, ajungând ulterior patriarhul Constantinopolului, iar după o viaţă trăită în slujba Domnului, trece la cele veşnice în anul 407.

Acest sfânt a lăsat o bogată operă teologică ce are ecou şi în zilele noastre, de aceea am ales să vorbim în rândurile ce urmează despre o temă frumoasă, şi anume despre om... despre om şi măreţia lui din perspectiva gândirii Sfântului Ioan Gură de Aur.

Omul creat după chipul lui Dumnezeu trebuie să ajungă la asemănarea cu El, la îndumnezeire, să nu uităm că din toată creaţia, numai asupra omului Dumnezeu a acţionat direct, l-a făcut, restul s-au făcut doar prin cuvântul Lui: "a zis Dumnezeu... şi s-a făcut", iar omul a fost plăsmuit chiar de Dumnezeu. De aceea este minunat şi nobil, pentru că este rezultatul acţiunii dumnezeieşti, modelat după chipul lui Dumnezeu.

Nobleţea şi frumuseţea omului constau în raţiune, voinţă, sentiment, ceea ce-l face deosebit de celelalte creaturi.

Omul nu poate fi inclus în valori sau preţuri ca în perioada sclavagistă, el este cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur: "Mai preţios decât cerul" De ce? Pentru că, odinioară, Dumnezeu a vorbit cu omul şi omul cu Dumnezeu.

Observăm uşor că în întreaga filosofie a lumii, atât în cea elenă, cât şi romană ori modernă, omul este o capodoperă a creaţiei, o încununare peste toate ale lumii. Dar oare azi mai dă omul dovadă de acest lucru?

E important să conştientizăm că omul cel nou, cel reabilitat prin moartea şi Învierea Domnului Hristos, este bineplăcut lui Dumnezeu, cum spune acelaşi Sfânt Părinte, că "nu omul cel vechi este om, ci omul cel nou". Pentru că a fost readus la viaţă, la posibilitatea de întâlnire cu Hristos prin Euharistie.