Opt preoţi au primit misiunea sfântă a duhovniciei

Opt preoţi au fost hirotesiţi întru duhovnic, sâmbătă, 19 iunie, de către Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. După slujba Sfintei Liturghii oficiată la Catedrala mitropolitană din Sibiu, IPS Laurenţiu a adresat un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre importanţa lucrării duhovnicului în viaţa creştinilor, asemănând pe duhovnic cu un terapeut al sufletului. "Există o conlucrare deplină între ceea ce face preotul şi lucrarea pe care o săvârşeşte Mântuitorul Iisus Hristos", a spus IPS Laurenţiu.

Preoţii Dumitru Hilohe din Parohia Şoarş - Protopopiatul Făgăraş, Sorin Gatea din Parohia Ormeniş - Protopopiatul Rupea, Vasile Gasparovici, preot misionar în Protopopiatul Săcele, Marius Cătălin Bucur din Parohia Beia - Protopopiatul Rupea, Mircea Rusei din Parohia Mateiaş - Protopopiatul Rupea, Cristian Ioan Nicolae de la Şcoala Specială Turnu Roşu - Protopopiatul Avrig, Marian Antinie din Parohia Rotbav - Protopopiatul Făgăraş, Ioan Dumitru Tătoiu din Parohia Fofeldea - Protopopiatul Agnita "au primit din partea noastră binecuvântarea de a deveni preoţi duhovnici, de a împlini misiunea sfântă a duhovniciei. După ce au trecut examenul liturgic, săvârşind împreună slujba Sfintei Liturghii ca o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra lor", a spus Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

Duhovnicia, cea mai grea lucrare a preotului

IPS Laurenţiu a remarcat, în cadrul cuvântului de învăţătură, rostit după Sfânta Liturghie, că duhovnicia "este cea mai grea lucrare pe care o are de împlinit preotul, din punct de vedere misionar". Acesta trebuie să fie într-o stare de pregătire permanentă pentru a transmite lucrarea sfinţitoare, pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o, către credincioşi, a celor care au fost puşi în braţele preotului slujitor, odată cu instalarea acestuia în parohie. "Taina duhovniciei este o lucrare teandrică (n.r., reflectă natură divină şi umană a lui Hristos), nu este o lucrare care ţine de bogăţia de cunoştinţe şi de pregătirea duhovnicească a celui care săvârşeşte lucrarea acesta, ci este o conlucrare a lui cu harul mântuitor, de raportare a lui la milostivirea lui Dumnezeu", a spus IPS Laurenţiu.

Atunci când săvârşeşte Taina Spovedaniei, preotul trebuie să se apropie cu milă de cel în suferinţa adusă de păcat. "Trebuie să coboare cu toată dragostea către credincios, transmiţând celui ce vine în genunchi, în faţa sa, dragostea Mântuitorului Iisus Hristos care S-a jertfit pe cruce pentru noi. Dacă există dorinţa de întoarcere, dacă există conştiinţa păcatului, mărturisirea în sine e descărcarea sufletească a celui care se apropie de Hristos şi care primeşte mila lui Dumnezeu", a arătat IPS Mitropolit Laurenţiu.

Terapia sufletului

Apoi, un alt aspect important al Tainei Spovedaniei este cel de salvare a celui care s-a întors spre Hristos. "Aceasta ţine de ceea ce numim noi terapie spirituală, primind ca un medic, ca un părinte spiritual, pe cel ce vine în genunchi şi cere milă de la Dumnezeu, oferindu-i în schimbul căinţei sale medicamentul potrivit pentru ridicarea din starea în care se află cel rănit, cel păcătos".

De asemenea, "acordarea medicamentului este terapia pe care tot Dumnezeu o împlineşte prin noi, de aceea, înainte de toate, duhovnicul trebuie să se roage lui Dumnezeu să-i dea lui gând bun şi înţelepciune ca să acorde medicamentul potrivit păcatului, pentru că nu există nici un standard, o schemă, o structură pe care să o respecte absolut fiecare preot. Fiecare spovedanie este un model, un fel de mărturisire, şi trebuie să devină ceva personal pentru fiecare dintre cei ce se mărturisesc", a mai arătat IPS Laurenţiu.

"Fiecare păcat are un antidot, în momentul în care îl oferi, trebuie să fii foarte atent, ca atunci când cel care primeşte canonul să îl poată şi împlini", a atras atenţia IPS Laurenţiu, care a mai menţionat că duhovnicul trebuie să ofere fiecăruia posibilitatea de a se vindeca "pentru că o spovedanie fără o îndreptare este o încercare zadarnică, iar dacă se repetă, devine o lucrare care atrage după sine pedeapsa".

"Noi suntem cei care îi călăuzim pe cei care se mărturisesc"

Preotul duhovnic trebuie să se îngrijească mereu de viaţa spirituală a credincioşilor: "Un om care vine la biserică, care se roagă, care posteşte, este un om pe calea lui Dumnezeu, un om care devine omul lui Dumnezeu şi cu care poţi să lucrezi, să progresezi", a spus IPS Laurenţiu, care a mai arătat că grija duhovnicului trebuie să fie permanentă: "Cel care se salvează de la înec şi rămâne tot la marginea râului care era să îl omoare poate cădea oricând din nou în aceeaşi primejdie. Trebuie să fiţi atenţi, să nu daţi sarcini prea grele, care nu pot fi purtate". Duhovnicul nu trebuie să fie nici prea aspru, nici prea îngăduitor: "Nu poţi să fii milostiv fără să respecţi valoarea pe care o au canoanele sfinte. Nu poţi să spui că un păcat nu e păcat, sau e mai puţin păcat, pentru că omul are o circumstanţă atenuantă. Nu suntem noi judecători, Judecătorul este Iisus Hristos. Noi suntem cei care îi călăuzim pe cei care se mărturisesc, şi îi sprijinim şi îi ajutăm, ca mărturisirea pe care o fac ei în faţa Mântuitorului Iisus Hristos să fie mântuitoare".

"Vă veţi coborî să plângeţi cu cel care plânge"

Mitropolitul Ardealului le­a atras atenţia preoţilor hirotoniţi duhovnici că "totdeauna când veţi pune epitrahilul pe grumazul unui credincios care a venit în genunchi la voi, l-aţi luat sub pavăza aceasta ocrotitoare a Mântuitorului Iisus Hristos", iar rolul intervenţiei preotului este ca, atunci când credinciosul nu ştie să mărturisească, să îl ajute, "pentru ca altă dată să nu lase, din ruşine sau din uitare, ceva nemărturisit care să strice sau să tulbure toată rânduiala. Este o terapie duhovnicească sfântă şi binecuvântată de Dumnezeu. (…) Vă veţi coborî să plângeţi cu cel care vine şi plânge, să vă bucuraţi cu cel care reuşeşte să treacă peste nevoile, neputinţele lumii acesteia şi se apropie mai mult de Dumnezeu".

Un alt sfat al IPS Mitropolit Laurenţiu pentru duhovnici a fost ca aceştia să nu păstreze "mâhnirea aceasta pe care o are duhovnicul după ce a spovedit o mulţime de credincioşi care erau plini de păcate şi, apoi, pe puţini dintre ei i-a putut binecuvânta ca să ajungă la Sfânta Împărtăşanie", îndemnându-i să se spovedească cât mai des. "Simţiţi povara păcatelor personale, la care se adaugă povara păcatelor pe care le luaţi de la alţii. Nu le păstraţi pe grumazul frăţiilor voastre, pentru că o să vă doboare." Astfel, "cu cât vă veţi spovedi mai mult, vă veţi simţi eliberaţi şi vă veţi putea împlini lucrarea aceasta sfântă şi mântuitoare aşa cum se cuvine", iar "lucrarea pe care o faceţi personal să fie întărită de binecuvântarea primită de la duhovnic". (O.R.)

Spovedania, pregătirea pentru împărtăşanie

"Spovedania nu este un scop în sine, nu spovedania te mântuieşte, ci Împărtăşania! Dar nu poţi ajunge la împărtăşanie, pentru că nu suntem vrednici, nu suntem demni, suntem îngăduiţi, suntem chemaţi din mila lui Dumnezeu, de aceea trebuie să ne pregătim pentru împărtăşanie, pentru ca să putem deveni una cu Hristos, purtători de Hristos, Hristofori. Eşti Hristofor dacă ţi-ai plâns păcatele tale, dacă ai primit, prin punerea mâinilor, iertarea acestor păcate şi te-ai apropiat cu smerenie de Sfânta Împărtăşanie, mărturisind acest crez, credinţa în prezenţa lui Hristos prin împărtăşanie, la care s-a adăugat mărturisirea păcătoşeniei tale: "Încă cred că, dintre păcătoşi, cel dintâi sunt eu"", a spus IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.