Ora de religie: Educaţia religioasă la orele de limba şi literatura română

Ora de religie trezeşte în sufletul copilului iubire; el îşi poate însuşi reguli de comportare, învăţături de valoare etică nepieritoare din Cartea Cărţilor. Educaţia religioasă se face şi prin orele de limba şi literatura română, prin interpretarea textelor biblice sau prin texte literare de inspiraţie biblică, pe care le regăsim la fiecare ciclu de învăţământ - primar, gimnazial, liceal.

Educaţia morală reprezintă acea latură a pregătirii pentru viaţă, cunoaştere, înţelegere şi practicarea binelui în viaţa socială, precum şi adaptarea la viaţa societăţii. Educaţia religioasă se află în strânsă legătură cu educaţia morală, având fundament divin. Ora de religie trezeşte în sufletul copilului iubire, el îşi poate însuşi reguli de comportare, învăţături de valoare etică nepieritoare din Cartea Cărţilor.

Educaţia religioasă se face şi prin orele de limba şi literatura română, prin interpretarea textelor biblice sau prin texte literare de inspiraţie biblică. În literatura română întâlnim texte literare de inspiraţie religioasă care tratează sărbătorile Paştelui ("Paştele", "Hristos a înviat", "Floriile", de V. Alecsandri, "Învierea", de M. Eminescu, "La Paşte", de G. Coşbuc, "În Vinerea Patimilor", de O. Goga, "De Paşti", de T. Arghezi, "De Paşti", de I. Pillat, "Copacul lui Iuda", de V. Voiculescu, "Noaptea Învierii", de Nichifor Crainic, "Pe Cruce" şi "În Grădina Ghetsemani", de V. Voiculescu, "Floarea lacrimilor", de Emil Gârleanu) sau sunt dedicate sărbătorilor de iarnă (Sf. Neculai, Crăciunul, Sfântul Vasile şi Anul Nou sau Botezul Domnului, Boboteaza: Colinde, Teatru popular - Irozii, Vicleimul). În general, cele mai multe texte dedicate sărbătorilor de iarnă sunt de factură populară, dar elevii studiază şi texte din literatura cultă - "Colinde, Colinde", "Rugăciune", de M Eminescu, "În seara de Crăciun", de G. Coşbuc, "Colindă", de O. Goga, "Iisus", de Panait Cernea, "Maica şi Pruncul", de Ion Pillat.

Importanţa educaţiei religioase a fost recunoscută şi prin introducerea, în programa de limba şi literatura română pentru clasele V-VIII, a noţiunii de teorie literară - "parabola biblică". Elevii învaţă că parabola sau pilda este o scurtă istorie fictivă, dar verosimilă, prin care se exprimă adevăruri şi învaţături cu caracter religios sau moral; înţeleg că parabola are dublu înţeles, respectiv unul direct (sens propriu, religios) şi unul ascuns, neexprimat (sens figurat). Cel din urmă sens are un caracter moral şi se referă la modul în care trebuie să se comporte oamenii. Există numeroase exemple de parabole studiate de copiii atât în ciclul gimnazial, cât şi în cel liceal, dintre acestea se cuvine să amintim "Floarea lacrimilor" de Emil Gârleanu, parabola biblică "Fiul risipitor, "Parabola semănătorului", de G. Coşbuc, parabola "Grăuntele care creşte fără ştirea omului", "Pilda bogatului nemilostiv", "Parabola viţei de vie şi a mlădiţelor", "Parabola samariteanului milostiv", "Psalmii" lui T. Arghezi, "În Grădina Ghetsemani" de V. Voiculescu. De altfel, miturile biblice la Vasile Voiculescu se regăsesc în expresii tulburătoare în volumul "Pârgă", apărut în 1921, volum în care scenele şi motivele biblice devin alegorii ale neliniştilor omului în aspiraţia sa către Dumnezeu.

Texte literare de profundă rezonanţă spirituală

Pentru a sublinia învăţăturile biblice, transmise elevilor în urma studierii unui text literar de inspiraţie religioasă, luăm exemplul "Grădinii Ghetsemani" a lui Voiculescu şi aflăm încă din primul vers măreţia jertfei pentru mântuirea lumii - "Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul". Urmează, treptat, elemente care subliniază existenţa duală a lui Iisus, aceea de om şi divinitate, alte elemente care reliefează zbuciumul omenesc în lupta cu destinul; Mântuitorul care, deşi ispitit şi mistuit de o "sete uriaşă", Îşi asumă suferinţa pură, paharul care i se întinde fiind cel al păcatelor omenirii, ce trebuie răscumpărate prin jertfă. Aşadar, mesajul transmis prin aceste versuri solemne şi de profundă rezonanţă spirituală se referă la credinţa în posibilitatea salvării sufletului omenesc, printr-o imensă suferinţă.

Educaţia religioasă în orele de limbă şi literatură română se desfăşoară conştient de către profesor, pe baza unor principii şi cu ajutorul unor metode şi mijloace specifice, scopul acestui tip de educaţie fiind formarea caracterului elevului, care să-l aducă la desăvârşirea morală: "Credinţa este din auzite, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos" (Romani 10, 17).

* Maria Miron este profesor de Limba şi Literatura română la Şcoala "Gh. Mârzescu" Iaşi, iar textul de opinie a apărut în numărul 17 al revistei de dialog ortodox "Epifania", editată de parohia "Sf. Lazăr" Iaşi cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei