La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
„Oricât ar fi omul de bolnav, durerea lui este mângâiată de prezenţa celor dragi”
Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a slujit Sfânta Liturghie în Duminica a 4-a după Paşti, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Iustin a vorbit despre minunea vindecării slăbănogului care suferea în singurătate de 38 de ani într-unul din pridvoarele scăldătorii de la Vitezda. Ierarhul a subliniat că „oricât ar fi omul de bolnav, dacă are pe cineva drag lângă el, suferinţa lui este alinată, boala este atenuată, durerea lui este mângâiată de prezenţa celor dragi. Când n-are pe nimeni, însă, este de două ori îndurerat. Suferinţa se îndoieşte sau se înzeceşte. Asta este expresia slăbănogului din Evanghelie: «N-am pe nimeni, Doamne!» Şi atunci a zis Hristos: «Mă ai pe Mine»”.
Ierarhul a amintit despre starea de izolare din prezent, precum şi despre izolarea pe care au suferit-o deţinuţii politici din închisorile comuniste şi care au supravieţuit datorită rugăciunii: „În puşcăriile comuniste, cei care au avut credinţă puternică au rezistat. Când eşti credincios, te rogi pentru ceilalţi. Şi ai conştiinţa că şi ceilalţi se roagă pentru tine. Se creează o punte”.