Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri „Oricât ar fi omul de bolnav, durerea lui este mângâiată de prezenţa celor dragi”

„Oricât ar fi omul de bolnav, durerea lui este mângâiată de prezenţa celor dragi”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Andrei Fărcaş - 13 Mai, 2020

Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a slujit Sfânta Liturghie în Duminica a 4-a după Paşti, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Iustin a vorbit despre minunea vindecării slăbănogului care suferea în singurătate de 38 de ani într-unul din pridvoarele scăldătorii de la Vitezda. Ierarhul a subliniat că „oricât ar fi omul de bolnav, dacă are pe cineva drag lângă el, suferinţa lui este alinată, boala este atenuată, durerea lui este mângâiată de prezenţa celor dragi. Când n-are pe nimeni, însă, este de două ori îndurerat. Suferinţa se îndoieşte sau se înzeceşte. Asta este expresia slăbănogului din Evanghelie: «N-am pe nimeni, Doamne!» Şi atunci a zis Hristos: «Mă ai pe Mine»”. 

Ierarhul a amintit despre starea de izolare din prezent, precum şi despre izolarea pe care au suferit-o deţinuţii politici din închisorile comuniste şi care au supravieţuit datorită rugăciunii: „În puşcăriile comuniste, cei care au avut credinţă puternică au rezistat. Când eşti credincios, te rogi pentru ceilalţi. Şi ai conştiinţa că şi ceilalţi se roagă pentru tine. Se creează o punte”.