Ostenitor cu suflet de părinte şi curaj de voievod

Împlinirea a 40 de ani de rodnică slujire arhierească a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului este o mărturie a unei mari şi bogate misiuni în slujba Bisericii.

Înaltpreasfinţitul Pă­rinte Justinian a pri­mit harul arhieriei în data de 9 septembrie 1973, când a fost hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, unde, vreme de 17 ani (1973-1990), a desfăşurat o bogată activitate pastoral-misio­nară şi social-culturală.

Însă, din cei 40 de ani de slujire arhierească împliniţi as­tăzi, cei mai cunoscuţi tuturor sunt anii de neobosită şi intensă lucrare misionară, de­di­caţi re­naşterii şi înnoirii Epis­copiei Maramureşului şi Săt­ma­rului, veche năzuinţă a drept­cre­din­cioşilor maramu­reşeni.

Astfel, în anul 1990, după eliberarea de sub dictatura comunistă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian a fost numit mai întâi Episcop-locţiitor al Episcopiei Ma­ra­mu­reşului şi Sătmarului, odată cu reactivarea acesteia, prin ho­tă­rârea Sfântului Sinod din 12 februarie 1990, iar în 26 septembrie 1990 a fost ales, cu majoritate de voturi, titular al a­cestei eparhii, fiind întronizat în data 11 noiembrie 1990.

Cu o existenţă ce se întinde pe parcursul a şase secole, po­menită în actul patriarhal de la Constantinopol, emis în anul 1391 pentru înfiinţarea mă­năs­tirii din Peri ca stavropighie patriarhală, venerabila Epis­co­pie Ortodoxă Română a Ma­ra­mu­reşului a avut de înfruntat de-a lungul istoriei numeroase vitregii.

Cotropită de către Imperiul habsburgic în 1688 şi trecută prin dureroasa dezbinare bi­se­ricească a românilor transil­vă­neni din perioada anilor 1698-1701; desfiinţată abuziv în anul 1740, cu interdicţia de a avea episcop ortodox; re­în­fi­in­ţată, pentru puţin timp, în anul 1937, prin decret regal; în­stră­i­nată apoi prin cedarea Ar­dea­lului de Nord-Vest, între anii 1940-1944; desfiinţată din nou, în anul 1948, de regimul comunist ateu, Episcopia Ma­ra­mu­re­şului şi Sătmarului a cunoscut pătimirile şi răstignirea unei istorii duşmănoase, timp de mai multe secole.

În acest timp, ierarhii, preoţii şi credincioşii români, deşi prigoniţi neîncetat, au menţinut pururea vie flacăra credinţei ortodoxe şi a con­şti­in­ţei româneşti în vremuri de grea încercare, prin câteva mă­năstiri şi schituri care au rezistat prigoanei, având un rol important în apărarea credinţei ortodoxe într-o perioadă grea a istoriei Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Astfel, acest ide­al nu s-a stins niciodată, în­tru­cât credinţa în puterea veşnică a lui Hristos s-a arătat în răbdarea luminată de smerenie şi a modelat în poporul nostru o cultură a dăinuirii în istorie, având speranţa biruinţei asupra tuturor ispitelor şi încercărilor venite asupra lui.

De aceea, reînfiinţarea Epis­co­piei Maramureşului şi Săt­ma­rului, în şedinţa Sfântului Sinod din 12 februarie 1990, a fost un act de dreptate, recu­noş­tinţă şi cinstire faţă de toţi cei care au luptat şi s-au jertfit pentru ca dreapta credinţă să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ţinuturi româneşti.

Cu multă înţelepciune şi râvnă duhovnicească, ca un „foc care arde“ şi care nu se poa­te conteni (cf. Ieremia 20, 9; Luca 24, 32), Înalt­prea­sfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian a rectitorit Episcopia Ma­ra­mu­reşului şi Sătmarului, pe care o păstoreşte astăzi. A pus piatra de temelie pentru mai mult de 80 de biserici noi, începând cu Catedrala episcopală din Baia Mare, a înfiinţat peste 20 de mănăstiri, trei protopopiate noi: Vişei, Chioar şi Oaş, a sfin­ţit sute de biserici şi a rostit mii de cuvântări şi predici.

Paralel cu bogata sa activitate administrativă, edilitară, Înalt­preasfinţia Sa desfăşoară şi o bogată activitate cultural-misionară: a publicat mai mul­te lucrări de spiritualitate ortodoxă şi românească, a înfiinţat revista eparhială „Graiul Bi­se­ri­cii Noastre“, a înfiinţat Se­mi­narul Teologic Ortodox „Sfân­tul Iosif Mărturisitorul“ din Baia Mare, Liceul Teologic Or­todox „Nicolae Steinhardt“ din Satu Mare, precum şi o secţie de Te­o­lo­gie Ortodoxă în cadrul Fa­cul­tăţii de Litere a Centrului Uni­ver­sitar Nord, din Baia Mare.

Cunoscând râvna sa misio­na­ră, înţelepciunea sa pasto­ra­lă şi dăruirea sa jertfelnică pentru Biserică, i-am conferit, cu aprobarea Sfântului Sinod, rangul de Arhiepiscop onorific al Episcopiei Ortodoxe a Ma­ra­mu­reşului şi Sătmarului, în luna decembrie 2009.

Astăzi, la ceas aniversar, aducem mulţumire lui Dum­nezeu pentru darurile re­văr­sate asupra persoanei Înaltpreasfinţitului Părinte Jus­ti­nian şi asupra eparhiei pe care o păstoreşte. Totodată, îl felicităm pentru modul în care a înmulţit darurile primite de la Dumnezeu!

Cu blândeţe, dar şi cu fermitate, cu răbdare, dar şi cu perseverenţă, Înaltpreasfinţitul Pă­rinte Justinian, în cei 40 de ani de arhierie, a vestit „cu timp şi fără timp“ Evanghelia lui Hristos, a hirotonit preoţi şi a sfinţit biserici, a apărat cre­dinţa creştină ortodoxă şi a promovat cultura românească, totdeauna cu suflet de părinte şi curaj de voievod, cu dragoste de popor şi ţară.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun“ (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre“ (Evrei 3, 1) să-i dăruiască în continuare aceeaşi dragoste şi aceeaşi râvnă sfântă pentru Biserică şi neam!

Întru mulţi şi fericiţi ani, Înaltpreasfinţia Voastră!

Cu părintească binecuvân­tare şi frăţească dragoste în Hristos,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la sărbătorirea a 40 de ani de slujire arhierească a Înaltprea­sfinţi­tu­lui Părinte Justinian, Ar­hi­e­pis­co­pul onorific al Episcopiei Ortodoxe Ro­mâ­ne a Maramureşului şi Săt­ma­rului, luni, 9 septembrie 2013.