Păcatul, tulburare a legăturii cu Dumnezeu

Când omul încalcă voia lui Dumnezeu, se desparte de Creatorul său. De aceea, păcatul devine o tulburare a trupului şi a sufletului, o dezordine a vieţii şi a relaţiilor omului cu Dumnezeu, cu semenii săi, cu sine însuşi şi cu natura din jur, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură ţinut ieri în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală.

Tâlcuind pericopa evanghelică ce s-a citit în Biserică, cea a vindecării slăbănogului din Capernaum, ce a fost coborât prin acoperiş de prietenii săi pentru a primi sănătatea trupului de la Mântuitorul, Patriarhul României a explicat ieri legătura dintre păcat şi boală, dintre suferinţa trupului şi cea a sufletului.

Preafericirea Sa a arătat că, de multe ori, bolile trupului sunt o urmare a păcatului, o alterare a relaţiei noastre cu Dumnezeu.

"Evanghelia este plină de învăţături duhovniceşti şi este direct legată de Postul Paştelui, pentru că în ea se vede taina vindecării sufletului de păcat prin iubirea milostivă, prin harul vindecător al lui Hristos şi vindecarea trupului ca urmare a bolii pricinuite de păcat", a arătat PF Părinte Patriarh.

"În limba greacă, păcatul înseamnă un eşec. O ratare a unei ţinte sau o neîmplinire a unui scop. Idealul vieţii omului pe pământ este legătura sa cu Dumnezeu, izvorul vieţii veşnice.

Când însă omul încalcă voia lui Dumnezeu, se desparte şi se tulbură în relaţia sa existenţială cu Dumnezeu. De aceea, boala păcatului devine o tulburare a trupului şi a sufletului, o dezordine a vieţii şi a relaţiilor omului cu Creatorul său, cu semenii săi, cu sine însuşi şi cu natura din jur", a arătat Patriarhul României.

Preafericirea Sa a mai arătat că păcatul este mai mult decât o încălcare juridică a regulilor, el este o îmbolnăvire a sufletului care adesea se transmite şi trupului. Păcatul este începutul morţii sufletului ca despărţire a sa de Dumnezeu. De aceea, iertarea păcatelor este şi o vindecare de păcat.

"Avem aici o Evanghelie a vindecării, dar şi o Evanghelie a vieţii duhovniceşti. Când Mântuitorul numeşte pe cineva fiu sau fiică, aceasta înseamnă că a văzut în sufletul său credinţă multă. Deci, acest slăbănog care nu vorbea avea totuşi credinţă multă, iar în mod deosebit vedem în Evanghelie iubirea milostivă a celor patru oameni care l-au adus pe cel bolnav la Iisus Hristos, precum şi fapta cea bună. Pe lângă multă rugăciune, postire, pocăinţă, noi trebuie să săvârşim şi fapta cea bună de ajutorare a semenilor noştri, fie că sunt ei bolnavi, bătrâni, săraci sau necăjiţi. Aceste fapte ale milosteniei creştine aduc multă vindecare sufletească, multă alinare acolo unde există suferinţă şi singurătate. Cei patru oameni care ajută pe cel bolnav să ajungă la Mântuitorul Iisus Hristos spre a i se ierta păcatele şi spre a primi vindecare reprezintă însăşi Biserica lui Hristos care se roagă nu numai pentru cei prezenţi, ci şi pentru cei care, din diferite motive, nu pot fi prezenţi la slujbele Bisericii", a explicat Patriarhul României.

Duminica Sfântului Grigorie Palama

Duminica de ieri este numită şi Duminica Sfântului Grigorie Palama, a spus Patriarhul României, dezvăluind care este dimensiunea teologică a învăţăturii Sfântului Grigorie Palama. "Teolog al harului necreat, al luminii neapuse din Împărăţia lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama arată că mântuirea nu este numai iertarea păcatelor, ci şi dobândirea slavei Împărăţiei cerurilor. S-a nevoit ca şi monah la Sfântul Munte Athos. El a vieţuit în părţile sfântului munte unde se află acum Schitul românesc Prodromu. Sfântul Grigorie Palama a ajuns arhiepiscopul Tesalonicului şi a învăţat pe oameni, pe baza Sfintei Scripturi şi pe baza experienţei sfinţilor, că slava iubirii Preasfintei Treimi poate fi pregustată ca o arvună încă din lumea aceasta de oamenii smeriţi şi rugători, pe care Dumnezeu singur îi învredniceşte să simtă ca şi Apostolii Petru, Iacob şi Ioan, pe Muntele Taborului, bucuria slavei Împărăţiei Preasfintei Treimi", a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.