În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Paraclisul istoric din Reşedinţa Patriarhală şi-a serbat hramul
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, este ocrotitorul spiritual a numeroase biserici şi oraşe din lume, dar şi ocrotitor naţional al unor ţări creştine. Între locaşurile de cult care şi-au serbat sâmbătă, 23 aprilie, ocrotitorul se numără şi Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, un obiectiv de referinţă din Ansamblul Patriarhal de pe Colina Bucuriei.
Cu prilejul hramului, în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, Sfânta Liturghie a fost oficiată de arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, împreună cu protos. Andrei Anghel, secretar la Cabinetul patriarhal. La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat faptul că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este grabnic ajutător tuturor celor care doresc să fie buni ostaşi ai lui Hristos. „În evlavia poporului român, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este considerat ca fiind un apărător, un vindecător de boli și un ajutător în vreme de necaz, de încercare și de suferință. Sfântul Gheorghe nu a vărsat sângele altora, ci propriul său sânge, nu a urât pe nimeni, ci a suportat ura şi mânia împăratului păgân Diocleţian şi a celor care erau împreună cu împăratul. Sfântul Gheorghe este mărturisitor al credinţei în Iisus Hristos şi răbdător al chinurilor şi suferinţelor pentru mărturisirea credinţei, de aceea el a rămas peste veacuri un model de mărturisire a credinţei în timp de persecuţie. Moaştele sale au fost duse în oraşul Lida, apoi au fost împărţite, din cauza năvălirilor barbare, în toată lumea creştină”, a precizat Părintele Patriarh Daniel. În continuare, Preafericirea Sa a explicat modul în care este reprezentat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe în iconografia ortodoxă. „El este reprezentat fie ca soldat roman, cu scut, suliţă şi sabie, stând în picioare, fie călare pe un cal şi omorând un balaur, care este simbolul răului, al răutăţii, al diavolului care lucrează în lume împotriva celor care sunt mărturisitori ai lui Hristos”, a spus Patriarhul României.
„Izvorul învierii se află în Persoana divino-umană a lui Hristos”
Pentru că Biserica Ortodoxă pomeneşte în sâmbăta dinaintea Intrării Domnului în Ierusalim minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, a învierii Sfântului Lazăr, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit şi despre semnificaţiile duhovniceşti ce se desprind din acest eveniment deosebit din istoria mântuirii neamului omenesc. „Sfântul şi dreptul Lazăr este dovada că Mântuitorul Iisus Hristos va învia din morţi pe cei cărora El doreşte să le arate răspunsul iubirii Lui la iubirea lor pe care ei o mărturisesc. Prietenul lui Iisus Hristos, Lazăr, a fost înviat şi ca simbol de întărire în credinţă şi în nădejde pentru toţi creştinii. Cine este prieten cu Iisus Hristos are viaţa veşnică. Chiar dacă va muri cu trupul, acesta va trăi veşnic în comuniune cu Hristos. Izvorul învierii se află în Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos. El este Învierea şi Viaţa cea veşnică împărtăşită oamenilor”, a mai precizat Preafericirea Sa. La final, Patriarhul României a adresat urări de bine tuturor celor care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Istoria paraclisului începe odată cu cea a Catedralei Patriarhale
Paraclisul cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, integrat în ansamblul Palatului Reședinței Patriarhale, datează, în forma actuală, din prima jumătate a secolului al 18-lea şi este situat în partea sudică a reşedinţei, între două foișoare cu arhitectură brâncovenească. „Istoria Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale este mai veche, însă, şi începe odată cu istoria actualei Catedrale Patriarhale, adică odată cu zidirea acestei biserici, care a fost iniţial o biserică de mănăstire, închinată de voievodul Constantin Şerban Basarab Sfinților Împărați Constantin şi Elena, zidită în anii 1656-1658. Se presupune că aceste lucrări s-au încheiat în timpul domniei voievodului Gheorghe Duca (1673-1678), cel care a fixat şi hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, care era şi ocrotitorul său spiritual. Un amplu proces de conservare și restaurare, de înnoire și împodobire a paraclisului a avut loc în anii 2009-2011 cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel”, ne-a declarat arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal.