Parastas pentru arhiepiscopul Teofil Herineanu

Sute de credincioşi au participat duminică, 6 noiembrie, în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca, la Sfânta Liturghie săvârşită de Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, şi la Parastasul pentru vrednicul de pomenire arhiepiscop Teofil Herineanu. Ierarhul a desluşit cuvintele pericopei evanghelice din Duminica a XXIV-a după Rusalii, care a amintit de minunea învierii fiicei lui Iair: "Dacă acest cort, locuinţa noastră pământească se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri". La finalul Sfintei Liturghii, s-a săvârşit un Parastas pentru arhiepiscopul Teofil Herineanu, care a păstorit eparhia de la Cluj între 1957 şi 1992 şi care a trecut la cele veşnice în 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o criptă în subsolul catedralei din Cluj-Napoca.

Având în vedere că sâmbătă s-au oficiat slujbe şi rugăciuni de pomenire a celor adormiţi, IPS Andrei a reactualizat declaraţia cu referire la practica incinerării morţilor. "Biserica are raţiunile ei atunci când e vorba de respingerea incinerării. Nu e vorba că Dumnezeu, la Parusie, nu-i va putea învia şi pe cei incineraţi. Ci este vorba de alte considerente morale, dintre care pe unele le trecem în revistă.

Este vorba de a respecta cuvântul lui Dumnezeu: "pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" (Facere 3, 19). Acest cuvânt al Sfintei Scripturi este preluat de slujba Înmormântării şi de cea a Parastasului.

Înmormântarea mărturiseşte atât stricăciunea, cât şi preamărirea şi învierea trupurilor. Incinerarea, promovată în general de oameni nereligioşi, este o contramărturie pentru amândouă. Ar vrea să sugereze că nu este nici stricăciune a trupurilor, nici înviere a lor.

Ca şi grâul, trupurile sunt puse în pământ pentru a renaşte la o altă modalitate de existenţă.

Înmormântarea Domnului Hristos şi Învierea Sa din morţi au pentru creştini o valoare arhetipală. Să nu mai adăugăm apoi faptul că tradiţia noastră de 2.000 de ani are o mare valoare. Sufletul îţi cere să ai un mormânt al celor plecaţi, lângă care să te reculegi, să pui o floare, să-ţi dai seama că faci parte dintr-un şir nesfârşit de oameni minunaţi care-ţi dau încredinţarea că nu eşti suspendat într-un vid, ci faci parte dintr-un neam. Vizitarea Cimitirului Central din Cluj, de exemplu, are un efect educativ deosebit". (Cosmina Nicoară)