Parastas pentru eroii Revoluţiei române la Catedrala Patriarhală

La împlinirea a 33 de ani de la Revoluţia română din decembrie 1989, la Catedrala Patriarhală a fost săvârşită joi, 22 decembrie 2022, o slujbă de pomenire pentru eroii căzuţi pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român. Slujba Parastasului a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai catedralei.

În cuvântul de învățătură rostit la final, ierarhul a prezentat curajul și vitejia martirilor de la Revoluţia din 1989, subliniind necesitatea comemorării şi cinstirii celor care au luptat până la moarte pentru binele comun: „De 33 de ani, în această zi, Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe cei care s-au jertfit în decembrie 1989, pe cei care în acele zile au avut un deosebit curaj ridicându-se împotriva unei orânduiri care a făcut numeroase ne­drep­tăți și care L-a exclus pe Dumnezeu din viața oamenilor. A fost un regim care a nedreptățit numeroase familii de clerici, intelectuali și oameni deosebiți care au fost puși atunci la periferia socie­tății sau chiar exterminați după ani mulți de temniță și ne­dre­ptăți. În acele zile, oamenii au avut mult curaj, în special tinerii din Bucu­rești, Timi­șoara și din alte locuri. (…) Jertfa martirilor din decembrie 1989 nu poate fi uitată. Au avut dragoste față de rugăciune, cântare, deși mulți dintre ei abia auziseră despre învă­ță­tura Bisericii, întrucât nu se preda în școli. Atunci au îngenuncheat cu miile spunând rugăciuni și cerând rația de libertate, după ce ani mulți românii primeau o rație insuficientă de hrană, de drepturi și mai ales de rugăciune, întrucât sărbătoarea Crăciunului de cele mai multe ori nu era cinstită. Ne rugăm pentru odihna sufletelor lor, cinstind curajul mărturisirii lor, dragostea pe care au avut-o față de credință, țară și față de semenii lor”.

De asemenea, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a arătat legăturile dintre sărbătoarea Naș­te­rii Domnului și Învierea Domnului, între jertfa martirilor din 1989 și Sfânta Mare Muceniță Anastasia, care este pomenită în ziua de 22 decembrie: „Numele de Anastasia se traduce din limba greacă prin înviere. (…) Am putea spune că, în chip tainic, și Sfânta Mare Muceniță Anastasia împreună cu sfinții Bisericii au tămăduit multe dintre rănile celor peste 40 de ani de nedreptăți prin care a trecut poporul român. S-a și spus atunci că ziua de 22 decembrie a fost ca o zi de înviere, deși era o zi premergătoare sărbătorii Naș­terii Domnului. Pă­rinții Bisericii ne spun că marile sărbători, așa cum este și Naș­terea Domnului, au legătură cu Învierea. Peștera în care S-a născut Mântuitorul anticipa mormântul în care Domnul a fost așezat. Scutecele cu care Mântuitorul a fost înfășat la naș­terea Sa anunțau acoperământul cu care El a fost înfășurat atunci când a fost așezat în mormânt. De asemenea, îngerul care a fost prezent la mormânt și le-a vestit femeilor mi­ro­no­sițe că Cel care fusese acolo a înviat era un alt înger dintre cei mulți care au fost prezenți și la nașterea Sa. Așa după cum Mântuitorul S-a născut nestricând pecețile fecioriei Maicii Sale, tot așa a ieșit din mormânt nestricând pecețile mormântului, care au fost așezate de către stăpânitorii romani”.