Părintele Constantin Drăguşin a împlinit 80 de ani

La 24 iulie 2011 s-au împlinit 80 de ani de la naşterea părintelui profesor dr., dirijor şi compozitor, Constantin Drăguşin. Părintele a văzut lumina zilei în localitatea Bascovele - Cotmeana din judeţul Argeş într-o familie preoţească, binecuvântată cu băieţi care au devenit preoţi şi oameni de valoare în Biserica strămoşească: preotul Marius şi preotul Valeriu în Piteşti şi preotul Constantin în Bucureşti.

După absolvirea şcolii primare din satul natal, Constantin şi-a început studiile teologice şi muzicale la Seminarul Teologic "Sfântul Nicolae" din Râmnicu Vâlcea (1942-1946), continuând la Seminarul "Neagoe Basarab" şi Liceul Teoretic din Curtea de Argeş (1946-1948). A urmat perioada studiilor teologice şi muzicale superioare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, primii doi ani (1950-1952) având ca profesor de muzică bisericească pe preotul conferenţiar Gheorghe Şoima, dirijor şi compozitor (1911-1985). Ultimii doi ani s-a şcolit la Institutul Teologic Universitar Bucureşti (1952-1954), având profesor de muzică psaltică şi corală pe dirijorul şi compozitorul Nicolae Lungu (1900-1993) şi pe arhidiaconul Anton V. Uncu, vestitul protopsalt şi compozitor de cântări psaltice (1908-1976).

A urmat cursurile doctorale (1954-1957) la Catedra de drept canonic, unde în anul 1959 va susţine examenul de admisibilitate, deoarece muzica va fi introdusă între specializările de la doctorat în anul 1962-1963. Între anii 1968 şi 1972 va urma cursurile Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, la secţiile Pedagogie şi Dirijat coral, obţinând diplomă la fiecare din cele două secţii. A fost profesor de muzică bisericească (suplinitor) şi pedagog la Seminarul Teologic din Bucureşti (1957-1958), cântăreţ la Catedrala episcopală din Buzău (1958-1959), din nou profesor la Seminarul din Bucureşti (1959-1961), asistent la Catedra de muzică bisericească, ritual şi tipic din cadrul Institutului Teologic din Bucureşti (1961-1968). Între anii 1962 şi 1963 a fost bursier al Institutului Ecumenic de la Bossey - Elveţia şi bursier al Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva. În anii 1959-1972 şi 1984-2009 a funcţionat pe rând ca dirijor secund şi prim dirijor al Coralei "Nicolae Lungu" a Patriarhiei Române. În anul 1967 a fost hirotonit preot de către patriarhul Justinian.

Opt luni a ocupat funcţia de organizator de concerte la Filarmonica "George Enescu" din Bucureşti. După absolvirea Conservatorului (1972) va preda în calitate de profesor teorie-solfegii şi dirijat coral la Liceul de Muzică "George Enescu" din Capitală. În perioada 1984-2004 a ocupat, prin transfer, postul de şef serviciu şi redactor şef-adjunct la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Ca dirijor al coralei patriarhale a întreprins numeroase turnee în străinătate. Pentru o perioadă de un an şi trei luni a dirijat şi Corala bărbătească ortodoxă "Te Deum Laudamus" (septembrie 1995 şi decembrie 1996).

În ceea ce priveşte activitatea pastoral-misionară, în perioada 1988-1996 a slujit la Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" din cartierul Ferentari şi din anul 1996 a fost transferat la Biserica Podeanu, unde slujeşte şi în prezent. În anul 1993 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. A obţinut titlul de doctor în teologie, în 1999, susţinând teza de doctorat intitulată Pravila cea Mare - studiu istorico-canonic, sub conducerea ştiinţifică a arhid. prof. univ. dr. Ioan Floca (2005) de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

A promovat muzica românească în diferite ţări

Din copilărie a învăţat şi a lucrat în Biserică până în anul 1968. După ce a încheiat studiile la Conservator, printr-o conjunctură nefericită a fost silit să lucreze doar în învăţământul laic până în 1984. Deşi a îndeplinit o funcţie importantă, de redactor-şef la Institutul Biblic şi de Misiune al BOR, părintele Drăguşin rămâne cunoscut mai cu seamă ca dirijor al coralei patriarhale, ca preot şi compozitor. Ca dirijor al acestei prestigioase corale i-a urmat maestrului Nicolae Lungu, cel care în anii 1947-1948 a pus bazele moderne ale cântării corale psaltice în Biserica noastră strămoşească.

Părintele Constantin Drăguşin a avut mari satisfacţii profesionale în domeniul artistic, ca unul ce a interpretat lucrări în primă audiţie ale unor compozitori români de mare valoare, dar şi prin turneele pe care le-a făcut cu această corală bisericească, promovând muzica noastră românească în Sicilia, Austria, Suedia, Franţa, Belgia, Italia, Polonia şi Japonia. Părintele profesor este un om foarte grijuliu în tot ceea ce face pe linie muzicală, un dirijor talentat şi bine pregătit, un compozitor meticulos, care nu se mulţumeşte întotdeauna cu prima formă a unei compoziţii personale, dar şi un bun familist şi un slujitor credincios al altarului.

Octogenarul a ştiut să transmită darurile sale unor urmaşi vrednici la corala patriarhală, a îmbogăţit repertoriul coral bisericesc cu frumoase compoziţii, atât pentru voci egale, cât şi pentru cor mixt. Cu discreţie şi tenacitate, dragoste şi pricepere îşi continuă la cei 80 de ani misiunea preoţească şi muzicală. (Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pr. lector. dr. Stelian Ionaşcu, pr. lector dr. Zaharia Matei)

Gânduri la ceas de sărbătoare

Cuvintele de mai jos spuse din suflet de dirijorul Coralei "Nicolae Lungu" a Catedralei patriarhale şi membri ai acesteia surprind calităţi nepreţuite ale celui care ieri a scris în viaţa sa opt decenii: În 1993, pe când eram student la Conservator, profesorul meu de cor, Petre Crăciun, mi-a mijlocit o întâlnire cu părintele Constantin Drăguşin, care căuta un ucenic pentru funcţia de dirijor secund la corala Patriarhiei. Consider această întâlnire providenţială, deoarece atunci s-au trasat jaloane în orientarea mea profesională şi artistică. Atunci am învăţat cum se organizează şi se gestionează o repetiţie, cum se alcătuieşte un program de concert, care sunt subtilităţile cântării liturgice, spontaneitatea şi promptitudinea cu care trebuie să se realizeze un dialog între cor şi altar. Toate acestea le-am învăţat de la părintele Constantin Drăguşin şi multe altele: care sunt criteriile după care să alegi o partitură bună, ce repertoriu să propui în cafas atunci când efectivul corului este incomplet ş.a. După retragerea sa oficială de la corala patriarhală, părintele Constantin Drăguşin a rămas un sfătuitor de taină pentru ucenicii săi, orientându-ne în momentele mai speciale cu care ne întânim noi, tinerii dirijori de cor de catedrală. (pr. Stelian Ionaşcu, dirijor)

Părintele Drăguşin are ca a doua vocaţie muzica. La fel ca şi credinţa, muzica înseamnă pentru dânsul meseria înţeleasă în sensul de rost al trăirii frumoase a vieţii. Ca dirijor, singura taină pe care o are pentru dânsul o partitură este cea a însuşi miracolului muzicii. Ca dirijor al coralei, i s-a dedicat absolut şi s-a bucurat de ea absolut. Părintele Drăguşin este pentru mine un om cu adevărat providenţial; îi datorez o întreită, mare minune a vieţii mele: cea de a face muzică prin glas, cea de a fi coristă aici, în formaţia pe care a condus-o după maestrul Nicolae Lungu şi pe care a investit-o cu viaţă, şi aceea de a putea, într-o măsură infimă, să fiu parte din uriaşa mulţime de credincioşi care îi cântă lui Dumnezeu. (Maria Monica Bojin, redactor Radio România Muzical, membră din anul 1996)

Meticulos şi perseverent, ducând o muncă de apstolat într-o permanentă căutare de discipoli în sufletul cărora să insufle dragoste faţă de muzica bisericească, un părinte spiritual în adevăratul sens al cuvântului, părintele Constantin Drăguşin şi-a păstrat sufletul mereu tânăr graţie tinerilor pe care şi i-a apropiat mereu şi i-a călăuzit spre Biserica Ortodoxă.

Personal îi sunt recunoscătoare celui ce m-a întâmpinat cu căldură în urmă cu 10 ani, atunci când m-am integrat în Corala "Nicolae Lungu", determinându-mă să privesc activitatea de corist al Catedralei patriarhale cu nespusă preţuire şi bucurie de a-mi pune glasul în slujba măririi lui Dumnezeu. (Andreea Alexandrescu, membră din anul 2001)

Părtăşia la Sfânta Liturghie pe care o mijlocea părintele prin răspunsurile liturgice date în fiecare duminică şi sărbătoare din cafasul Catedralei patriarhale a mişcat sufletele în toţi cei care l-au înconjurat cu supunere artistică şi fiiască, pentru a gusta din darurile Duhului Sfânt şi pentru a aduce alături de trăirea noastră pe cei din biserică şi nu numai, care se rugau împreună cu noi. Un neobosit compozitor perfecţionist, un energic dirijor, un părinte este şi rămâne pentru noi. Un păstrător cu sfinţenie al tradiţiilor corale şi al modului de simţire ale maestrului Lungu. Un vrednic mentor şi un îndrumător autentic. (Cătălin Maxim, membru din anul 2002)