Părintele Dumitru Păunescu a trecut la Domnul

Unul dintre clericii emblematici ai Bisericii oltene, slujitor timp de peste patru decenii în ascultarea de consilier economic la Centrul eparhial din Craiova, părintele Dumitru Păunescu a trecut la Domnul. Slujba de prohodire va avea loc astăzi în Biserica "Sfinţii Arhangheli" din Cetatea Băniei, urmând ca trupul său să fie depus la Cimitirul Ungureni.

Părintele Dumitru Păunescu se numără printre puţinele persoane a căror identitate se confundă cu istoria Arhiepiscopiei Craiovei. Osteneala sa, de multe ori dusă până la sacrificiu, a întărit ani de-a rândul viaţa bisericească din Oltenia, devenind exponenţială pentru generaţiile de slujitori. Mulţi au văzut în el un exemplu demn de urmat, lipsit de orice ascunziş şi făţărnicie. A slujit sub cinci arhierei, începând cu mitropolitul Firmilian, care l-a descoperit şi l-a luat la Craiova. După peste şase decenii de slujire neîntreruptă în ogorul Bisericii, Hristos Domnul l-a chemat la Sine spre a-şi continua ascultarea în ceruri, pe lângă Tronul Preasfintei Treimi.

Scurtă biografie

Vrednicul preot Dumitru Păunescu a văzut lumina zilei la 18 august 1924, în comuna Bucinişiu, jud. Olt. De la părinţii săi, Ion şi Ana Păunescu, învăţători de profesie, a învăţat primii paşi spre biserică. Alături de cei trei fraţi ai săi, a luat hotărârea de a intra în ascultarea Bisericii ca sacerdot. Începutul drumului l-a pus prin studiile făcute la Seminarul Central din Bucureşti, unde s-a dovedit un elev studios şi sârguincios. A urmat apoi cursurile Facultăţilor de Teologie din Chişnău şi Cluj. La data de 20 ianuarie 1946 s-a căsătorit cu doamna Silvia Păunescu, alături de care, anul acesta, a serbat 66 de ani de la căsătorie. Cele mai mari daruri cu care Dumnezeu i-a binecuvântat sunt cele trei fete: Cristina, Megdonia şi Virginia.

Prima sa parohie a fost cea din satul natal, la Bucinişiu. Mitropolitul Firmilian l-a descoperit şi l-a luat cu sine la Craiova. Treaptă cu treaptă (de la casier şi inspector eparhial), părintele Păunescu a reuşit să se impună în funcţia de consilier economic, funcţie pe care a împlinit-o aproape şase decenii. A suplinit o vreme şi funcţia de consilier administrativ.

La retragerea din activitatea administrativă, părintele a primit o felicitare, al cărei text a rămas pilduitor astăzi.

"Cu câte probleme grele nu se întâlneşte într-o viaţă de om cel ce nu se dă odihnei! Celui care a arătat pricepere în rezolvarea lor i se cuvine de la cei din jur stimă. Cât îndemn spre lucrare trebuie să aibă cel care îndelung munceşte neobosit! Celui care a arătat o asemenea râvnă i se cuvine de la semenii săi laudă. Cât devotament pentru ideea pe care o slujeşte trebuie să aibă cel care se arată pe termen lung lucrător al împlinirii ei! Celui care a arătat o aşa de mare statornicie i se cuvine recunoştinţa tuturor. Cât de mult trebuie să iubească ceea ce face, dar mai ales pe cei pentru care face cel care nu-şi drămuieşte osteneala. Celui care a arătat o aşa dragoste i se cuvine dragostea celor pe care i-a iubit. Câte sacrificii nu trebuie făcute într-o lucrare care ajunge să se identifice cu viaţa lucrătorului. Celui care a arătat altora o asemenea jertfelnicie i se cuvine rugăciunea lor.

Părintelui consilier Dumitru Păunescu i se cuvin toate acestea, căci în activitatea de o viaţă, pusă în slujba Bisericii prin slujirile tot mai înalte ce i s-au dat în Arhiepiscopia Craiovei, a arătat şi pricepere, şi râvnă, şi statornicie, şi dragoste, şi jertfelnicie. Are îndreptăţire să primească la retragerea sfinţiei sale din slujirea de consilier economic al Arhiepiscopiei Craiovei şi stima, şi dragoste, şi laudele, şi recunoştinţa, şi dragostea, şi rugăciunile noastre. Acestea toate îl vor însoţi în continuarea slujirii Bisericii ca preot paroh la Biserica "Sf. Ilie" din Craiova şi în calitate de consilier emerit al Sfintei noastre Arhiepiscopii" (Gramată primită cu ocazia pensionării).

Despre faptele sale meritorii, fiica sa, Megdonia Păunescu, a spus: "A fost extrem de modest şi niciodată nu a fost nemulţumit cu ceea ce avea. Nouă nu ne-a dat niciodată vreo palmă. A iubit-o foarte mult pe mama şi în fiecare zi când se întorcea de la serviciu îi aducea o floare. Avea o personalitate remarcabilă şi un dar al vorbirii cum mai rar se întâlneşte. Între realizările sale am putea enumera restaurarea Mănăstirilor Polovragi (unde a schimbat vechiul acoperiş, înlocuindu-l cu unul din aramă) şi Tismana. Avea un dar foarte rar de a convinge pe oricine să vină în sprijinul Bisericii. Nu a făcut avere, ci a trăit în simplitate, fără să-şi dorească avere şi bogăţie".