Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostit ieri la Mănăstirea Cernica, la parastasul de 15 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Dumitru Stăniloae
Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut în data de 16 noiembrie 1903 în comuna Vlădeni, judeţul Braşov, şi a trecut la Domnul în data de 4 octombrie 1993 în vârstă de aproape 90 de ani. Deci, anul acesta se împlinesc 15 ani de la trecerea sa la viaţa veşnică. El este considerat ca fiind cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea.
În mod surprinzător, însă, Teologia sa cea mai creatoare şi mărturisitoare a fost elaborată în timpul regimului comunist din România începând cu anul 1946, iar lucrările sale de sinteză au fost scrise în cei 20 de ani pe când era pensionar (1973-1993). Între 4 septembrie 1958 şi ianuarie 1963, Părintele Dumitru Stăniloae a fost cercetat, judecat şi întemniţat mai întâi la Bucureşti (închisorile din strada Uranus şi strada Plevna), iar apoi la Aiud. Anii grei de închisoare au fost trăiţi de marele teolog român ca fiind pentru el o şcoală a rugăciunii şi a suferinţelor cu speranţa eliberării. „În închisoare am învăţat să mă rog“ – spunea el uneori pentru a arăta că adevărata rugăciune este izvor de putere pentru a purta Crucea cu nădejdea Învierii.
Nu este deci întâmplător faptul că, în teologia sa, Părintele Dumitru Stăniloae accentuează mult legătura profundă care există între Crucea şi Învierea lui Hristos, precum şi importanţa cunoaşterii lui Dumnezeu, nu numai din făpturi (Creaţie) şi din Scripturi, ci şi din împrejurările vieţii proprii şi ale vieţii comunităţii bisericeşti pătimitoare şi mărturisitoare. O cunoaştere dureroasă sau bucuroasă, după împrejurări, adesea dramatică, uneori dinamică, cunoaştere neînţeleasă în timpul grelelor încercări, dar luminoasă după ce au fost biruite ispitele şi asumate suferinţele. Astfel, teologia mărturisitoare a Părintelui Dumitru Stăniloae nu este una estetică, ci una existenţială, în care taina iubirii jertfelnice a lui Hristos devine, prin credinţă şi suferinţă, prin nevoinţă şi speranţă, taina vieţii creştinului, luminat şi ajutat de Duhul lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat din morţi, Care a coborât la iad înainte de-a se ridica din mormânt şi de a se înălţa la cer. Iar puterea şi lumina Învierii lui Hristos s-au arătat atât în viaţa Părintelui Dumitru Stăniloae, prin tăria sa de a ierta pe cei ce l-au întemniţat şi pe cei ce l-au părăsit pe când era în suferinţă, cât şi în zelul său misionar şi mărturisitor din teologia sa, pe care a elaborat-o după ce a suferit şi a fost eliberat din închisoare, fapt apreciat nu numai în România, de către monahi, preoţi şi simpli credincioşi, ci şi de către mulţi intelectuali români şi teologi creştini din străinătate. Astfel, institute universitare sau facultăţi de teologie ortodoxă din Paris, Belgrad şi Atena i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, iar, după revoluţia din 1989, Academia Română l-a ales membru corespondent al ei în anul 1990 şi membru titular în anul 1991.
„Nu numai că a citat din operele Sfinţilor Părinţi, ci le-a şi continuat şi aprofundat“
Părintele Stăniloae rămâne veşnic un teolog al iubirii Preasfintei Treimi, un prieten fidel al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi un înnoitor al teologiei ortodoxe, pe baza tradiţiei din trecut şi a creaţiei intelectuale şi duhovniceşti din prezent. Toată teologia sa are în centrul ei lumina şi iubirea Sfintei Treimi sau legătura sfinţitoare şi mântuitoare a Persoanelor divine cu persoanele umane, chemate prin Biserică la îndumnezeire, viaţă şi fericire veşnică.
Teologia Sfinţilor Părinţi, pe care Părintele Dumitru Stăniloae i-a iubit, i-a tradus şi explicat, este baza tradiţională a teologiei sale creatoare şi mărturisitoare. El, însă, nu numai că a citat din operele Sfinţilor Părinţi, ci le-a şi continuat şi le-a aprofundat, în mod fidel şi creator, arătând, pentru timpul nostru, permanenta frumuseţe şi frăgezime sau prospeţime a teologiei Părinţilor Sfinţi, luminaţi de Duhul Sfânt, Care arată mereu Bisericii că „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi“. (Evrei 13, 8).
Cu aceste gânduri de permanentă admiraţie, recunoştinţă şi pioasă preţuire, rugăm pe Hristos-Domnul Cel Răstignit şi Înviat să dăruiască pururea sufletului Părintelui nostru Dumitru Stăniloae bucuria comuniunii cu Preasfânta Treime şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu, iar pe noi să ne ajute să fructificăm lumina vieţii şi teologiei lui, spre slava lui Dumnezeu, binele Bisericii şi mântuirea oamenilor.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
▲
Părintele Dumitru Stăniloae a fost pomenit ieri la Cernica
Cu prilejul comemorării a 15 ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Dumitru Stăniloae, în cimitirul Mănăstirii Cernica a avut loc ieri o slujbă de pomenire.
La parastasul săvârşit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, au participat preoţi, profesori şi teologi care l-au cunoscut şi care îl apreciază permanent pe părintele profesor Dumitru Stăniloae. La slujba săvârşită la mormântul părintelui au fost prezenţi şi participanţii la lucrările Sesiunii de comunicări ştiinţifice dedicate Sfântului Vasile cel Mare, care s-a desfăşurat în perioada 2-3 septembrie la Centrul Cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica“.
După slujba parastasului, Patriarhul Daniel, unul dintre discipolii părintelui Stăniloae, a ţinut un cuvânt de învăţătură, arătând că marele teolog român este pentru toţi cei prezenţi şi pentru acei ce i-au citit opera un mărturisitor şi un înnoitor al teologiei ortodoxe.
Părintele Dumitru Stăniloae a fost licenţiat în litere la Bucureşti şi doctor în teologie la Cernăuţi, iar apoi a urmat specializări la Atena, München, Paris, Berlin şi Constantinopol (Istanbul). Din anul 1946 a tradus din scrierile Sfinţilor Părinţi, punând bazele unei literaturi filocalice în limba română.
Teolog, profesor de Teologie dogmatică, traducător şi comentator al Sfântului Grigorie Palama, al Sfântului Maxim Mărturisitorul, al Sfântului Grigorie de Nissa etc., autor al numeroase cărţi de hristologie şi antropologie, părintele Dumitru Stăniloae a marcat, prin personalitatea şi opera sa, întreaga Biserică Ortodoxă contemporană. Este de departe considerat teologul cel mai de seamă pe care neamul românesc l-a dat Ortodoxiei şi nu numai. Opera sa teologică cuprinde 90 de cărţi, 33 de traduceri, 275 de articole teologice, 22 de recenzii, 35 de cuvântări comemorative, 475 de articole de ziar şi 17 interviuri.
Părintele Stăniloae a trecut la Domnul la aproape 90 de ani. Data morţii sale apare diferit în mai multe biografii, fie 3, 4 sau 5 octombrie. Întâlnim cel mai adesea 4 octombrie, aşa cum consemnează şi textul de pe crucea de la mormântul său din cimitirul Mănăstirii Cernica. Potrivit mărturiei fiicei sale, Lidia Stăniloae, părintele s-a mutat la cele veşnice în noaptea de 3 spre 4 octombrie 1993. (Ciprian BÂRA)
.jpg)
