Părintele Nicolae Marinescu, un veac de trăire ortodoxă

Împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani de către părintele ie­ro­mo­nah Nicolae Mari­nescu, proinstareţ al Mănăstirii Sfântul Nicolae-Sitaru, este un prilej deosebit de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru darul sfânt al vieţii şi pentru harul revărsat asu­pra sa, cu ajutorul căruia a cultivat talanţii primiţi, prin ru­gă­ciune, osteneală, înţelepciune şi stăruinţă, spre binele Bisericii şi spre slava lui Dumnezeu.

Părintele Nicolae Marinescu s-a născut în anul 1915 de praz­ni­cul Bunei Vestiri, în comuna Măciuca din judeţul Vâlcea. A urmat Seminarul Teologic din Râm­nicu Vâlcea şi cursurile Fa­cul­tăţii de Teologie din Bu­cu­reşti, fiind în perioada studenţiei cântăreţ la Biserica Sfântul Vasile de pe Calea Victoriei din Bucureşti.

A fost diacon pentru o peri­oa­dă de patru ani, până în anul 1950, la Parohia Pucioasa din ju­­deţul Dâmboviţa, iar apoi a fost hirotonit preot la aceeaşi pa­ro­­hie. Tot aici avea să fie timp de 25 de ani dirijorul Coralei Ca­sei de cultură a sindicatelor, ob­ţi­nând în anul 1972 trofeul Fes­tivalului de muzică „Ion Vidu“, desfăşurat la Lugoj. Ulterior, părintele Nicolae a fost solist în Asociaţia Corală Brănişteană, prezentă în multe emisiuni radio şi tv ale vremii, susţinând con­certe atât în ţară, cât şi în străinătate.

Datorită talentului cu care Dumnezeu l-a înzestrat, părintele Nicolae a fost numit dirijor-secund al Coralei Preoţilor, condusă la acea vreme de maestrul Ioan Popescu-Runcu.

Slujitor devotat al Bisericii şi om înţelept, a fost rânduit în anul 1975 să facă parte din De­le­gaţia condusă de Fericitul în­tru pomenire Patriarh Justinian în Ţara Sfântă, la invitaţia Pa­tri­arhului Benedict al Ierusa­li­mului.

Ca semn de recunoaştere a activităţii depuse spre slava lui Dumnezeu şi slujirea aproa­pelui, a primit din partea Pa­tri­ar­hului Justinian Crucea Patriarhală.

În anul 1977, un trist eveniment avea să aducă durere în familia părintelui Nicolae Ma­ri­nescu. Soţia sa, Ortansa, cu care îşi întemeiase o frumoasă familie, a trecut la Domnul. Părintele Nicolae şi-a dus cu demnitate această cruce a văduviei, în­grijindu-se cu dragoste părintească de cei patru copii ai săi. După moartea soţiei a rămas încă doi ani la Parohia Pucioasa din judeţul Dâmboviţa, fiind pentru scurt timp, în anul 1979, protoiereu de Târgovişte. S-a mutat apoi în Bucureşti, la Parohia Tudor Vladimirescu din Drumul Taberei, de unde va ieşi la pensie în anul 1998.

După trecerea la cele veşnice a soţiei sale, părintele Nicolae Marinescu s-a ataşat sufleteşte de Mănăstirea Sfântul Nicolae- Sitaru, astfel că timp de 15 ani a participat în acest loc la sfintele slujbe, înfrumuseţând Sfânta Liturghie cu vocea sa minunată. La începutul anului 1999, părintele Nicolae Marinescu s-a ho­tă­rât să îmbrăţişeze viaţa călu­gă­reas­că în mănăstirea pe care a simţit-o aproape de sufletul său. La scurt timp a fost închinoviat în obştea Mănăstirii Sfântul Nicolae-Sitaru şi tuns în mona­hism.

În vara anului 2003, în urma trecerii la cele veşnice a părintelui arhimandrit Damian Bog­dan, stareţul Mănăstirii Sitaru, obştea a propus ca urmaş al acestuia pe părintele ieromonah Nicolae Marinescu. Părintele Nicolae a păstorit cu dragoste şi înţelepciune mănăstirea, dar în anul 2005, din cauza ne­pu­tin­ţelor trupeşti provocate de agra­va­rea stării de sănătate, s-a vă­zut nevoit să se retragă din ascultarea de stareţ care îi fusese încredinţată. Firav la trup, dar tare întru duh, părintele Nicolae a continuat să po­vă­ţu­ias­că duhovniceşte obştea mă­năs­t­irii şi pe toţi aceia care cu inimă bună i-au călcat pragul chiliei.

Din cei 100 de ani de viaţă, 75 de ani i-a dedicat slujirii pre­o­ţeşti, mai întâi ca preot de mir, apoi ca protopop de Târgovişte, preot în Bucureşti, iar mai târ­ziu ca ieromonah la Mănăstirea Sitaru.

Astăzi avem prilej de o îndoită bucurie duhovnicească. Pe de o parte, „astăzi este în­ceputul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac“, căci „Fiul lui Dumnezeu, Fiul al Fecioarei Se face“ precum auzim în troparul praznicului Bunei Vestiri, iar, pe de altă parte, aniversăm sărbătoarea binecuvântată la împlinirea a 100 de ani de viaţă şi de bogată activitate misionară, aflată sub semnul rodirii binecuvântate şi de­săvârşite în statornica slujire a Bisericii.

Ca semn de preţuire şi bi­ne­cu­vântare pentru întreaga sa slu­jire preoţească şi osteneală mo­nahală, oferim preacuviosului părinte proinstareţ Nicolae Marinescu Ordinul „Sfântul Apos­tol Andrei - Ocrotitorul României“.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Păstorul cel Bun, să dăruiască preacuviosului părinte proinstareţ Nicolae Marinescu sănătate, pace, bucurie şi ajutor sfânt în viaţa şi lucrarea sa.

Întru mulţi şi luminoşi ani, Preacuvioase Părinte Proinsta­reţ Nicolae!

Cu multă preţuire şi binecuvântare,

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la sărbătorirea a 100 de ani de viaţă a părintelui ieromonah Nicolae Marinescu, proinstareţ al Mă­năs­tirii Sfântul Nicolae-Sitaru, miercuri, 25 martie 2015.