Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit vineri, 27 decembrie 2024, în ziua de pomenire a Sfântului Arhidiacon Ștefan, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din
Părintele profesor Alexie Buzera a trecut la cele veşnice
În data de 20 ianuarie a trecut la Domnul preotul Alexie Buzera, fost profesor de muzică bisericească la Seminarul Teologic din Craiova şi la Facultatea de Teologie din acelaşi municipiu, compozitor, dirijor, muzicolog bizantinist şi folclorist.
Vestea plecării sale la cele veşnice ne-a îndurerat, deşi cunoşteam suferinţele pe care le trăise în ultimii ani ai vieţii sale. Om de o credinţă puternică, devotat slujirii şi misiunii preoţeşti la care Dumnezeu l-a chemat, dascăl de muzică bisericească, desăvârşit şi pasionat cercetător al manuscriselor muzicale psaltice de pe teritoriul ţării noastre, părintele Alexie lasă un gol în inimile tuturor acelora care l-au cunoscut, iubit şi apreciat. S-a născut la 18 ianuarie 1934, în localitatea Didileşti, jud. Gorj. A urmat cursurile Şcolii de Cântăreţi din Târgu Jiu (1945-1948), continuate la Seminarul Teologic din Mofleni-Craiova (1949-1950 şi 1950-1952) şi la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1950-1951). A absolvit, cu examen de diferenţă, Liceul "Fraţii Buzeşti" din Craiova. A frecventat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (1952-1956) şi ale Conservatorului de Muzică din Capitală (1962-1965 şi 1967-1971). A obţinut toate gradele în învăţământ, iar în anul 1999 a devenit doctor în muzicologie, susţinând teza intitulată: "Cultura muzicală românească de tradiţie bizantină din secolul al XIX-lea". Activitate didactică şi pastorală bogată A avut o activitate didactică şi pastorală bogată. În anul 1959 a devenit cântăreţ la Biserica "Sfântul Dumitru" din Craiova, profesor de muzică vocală şi psaltică la Seminarul Teologic din Mofleni-Craiova (1956-1960), profesor de muzică la mai multe şcoli din Craiova, apoi la Seminarul Teologic din Craiova (1981-1994). Între anii 1963 şi 1967 a funcţionat şi ca inspector la Comitetul pentru Artă şi Cultură din Craiova. În anul 1956 a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei mitropolitane din Craiova, iar în anul 1982 a primit hirotesia întru arhidiacon. A slujit ca diacon la Biserica "Madona Dudu" (1986-1989), apoi ca preot la Biserica "Sfânta Maria Mântuleasa" din acelaşi oraş, începând din anul 1989. După înfiinţarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Craiova, a devenit, pe rând, conferenţiar (1992) şi profesor universitar (1999-2004) la Catedra de muzică psaltică şi ritual. Concomitent cu activitatea pastorală şi didactică, a desfăşurat şi o prodigioasă activitate artistico-interpretativă, ca dirijor al mai multor coruri din municipiul Craiova şi din jud. Dolj, dar şi al corului Catedralei mitropolitane "Sfântul Dumitru", între anii 1973 şi 1975. A cules, a transcris şi a publicat folclor muzical din Oltenia, a compus muzică bisericească, precum Slujba Sfântului Grigorie Teologul, ocrotitorul Seminarului Teologic din Craiova, şi alte lucrări monodice şi corale pe teme psaltice, pricesne, imnuri religioase, colinde şi cântece de stea culese şi revizuite, toate fiind cuprinse în volumul intitulat: "Toată suflarea să laude pre Domnul", Editura Europa, Craiova, 1991. În anul 1999 şi-a publicat teza de doctorat, cu titlul menţionat mai sus, la Fundaţia Scrisul Românesc din Craiova, în care a abordat într-un mod extrem de laborios problematica manuscriselor şi tipăriturilor psaltice existente în fondurile bibliotecilor româneşti. Ca preot, teolog şi muzicolog a publicat zeci de studii, articole şi recenzii în revistele centrale bisericeşti şi eparhiale, precum Biserica Ortodoxă Română şi Mitropolia Olteniei, în revistele de specialitate muzicală, precum Muzica, Byzantion Romanicon, Acta Musicae Byzantinae, în Analele Universităţii Craiova - seria Teologie, dar şi în publicaţiile locale. În studiile şi cercetările sale, realizate cu deosebită acrivie ştiinţifică, s-a aplecat mai cu seamă asupra manuscriselor muzicale psaltice din secolul al XIX-lea, analizându-le foarte amănunţit, dar şi asupra cercetării vieţii şi activităţii muzicale bisericeşti a marilor protopsalţi români din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. La toate aceste osteneli intelectuale se adaugă volumele: "Cântările Sfintei Liturghii" - două voci, Bârda, Editura Cuget Românesc, 1996; "Călugări cărturari români. Arhimandritul Teofil S. Niculescu - Personalitate a vieţii bisericeşti din Oltenia", Craiova, Editura Reduta, 2002; "Coordonate ale Culturii Muzicale din Oltenia", vol. I, Editura Reduta, 2003; "Biserica Adormirii Maicii Domnului - Mântuleasa din Craiova", Editura Celina, Craiova, 2009 etc. A format sute de elevi şi teologi Ca profesor de muzică vocală şi bisericească în învăţământul teologic, a format sute de elevi şi teologi, tălmăcindu-le tainele muzicii bisericeşti şi apropiindu-i de cultura muzicală românească de tradiţie bizantină. Unii dintre ucenicii săi au devenit profesori de muzică bisericească, alţii au cultivat mai departe dragostea de cântarea psaltică insuflată de dascălul lor, fie de la catedră, fie de la strana şi altarul bisericii. Mulţi îşi vor aminti de acum înainte chipul său plăcut şi primitor, zâmbetul dăruitor de pace şi calm, ţinuta academică şi morală ireproşabilă, rigurozitatea tratării orelor de muzică şi temeinicia cunoştinţelor pe care le transmitea în cadrul cursurilor. Dispariţia sa reprezintă o mare pierdere pentru familia sa, dar şi pentru marea familie a învăţământului teologic românesc. Activitatea sa de cercetare şi aportul său la muzicologia bizantină vor rămâne de acum înainte repere de bază pentru cercetătorii pasionaţi de muzică bisericească. Munca sa teologico-muzicală reprezintă pentru noi toţi o contribuţie remarcabilă la cultura şi spiritualitatea ortodoxă românească, chipul nemuritor al părintelui profesor rămânând adânc întipărit în rândul marilor personalităţi ale muzicii româneşti, dar mai cu seamă în inimile celor care l-au preţuit şi îndrăgit atât de mult. Numele său va dăinui în inimile noastre şi fi-va pomenit la fiecare Sfântă Liturghie. La acest ceas de taină, când sufletul său a plecat pe drumul veşniciei, Îl rugăm pe Atotputernicul şi Milostivul Dumnezeu să-l primească în Împărăţia Sa veşnică, în corurile îngerilor, ca să-i înalţe veşnic jertfă de laudă, aşa cum i-a adus-o şi în viaţa pământească. Veşnică să-i fie pomenirea şi Dumnezeu să-l odihnească! (Colectivul de profesori de la Catedra de muzică bisericească a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti)