Păstor bun în vremuri grele - Patriarhul Pavle al Serbiei

Ieri, 19 noiembrie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, însoţit de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, a participat la funeraliile vrednicului de pomenire Patriarhul Pavle al Serbiei, care au avut loc la Belgrad. În numele Sfântului Sinod, clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul României a adresat Patriarhiei Sârbe următorul mesaj de compasiune:

„Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii“

(Apocalipsa 2, 10)

Vestea plecării din această lume, în cel de-al 95-lea an al vieţii sale, a iubitului nostru frate în Hristos Preafericitul Părinte Pavle, Patriarhul Serbiei, a adus întristare în inimile tuturor celor ce l-au cunoscut şi i-au apreciat statornicia în credinţa ortodoxă, dragostea şi înţelepciunea cu care a slujit şi condus Biserica Ortodoxă Sârbă împreună cu Sfântul Sinod al acestei Biserici.

Mai întâi, Preafericitul Părinte Patriarh Pavle rămâne în memoria şi preţuirea noastră ca un om al rugăciunii şi un păstor răbdător şi înţelept, în cele peste şase decenii de viaţă monahală şi peste o jumătate de secol de arhierie (57 de ani). În întreaga sa viaţă, s-a călăuzit după cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate Colosenilor: „Acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica“ (Coloseni 1, 24). De aceea, Patriarhul Pavle a rămas un păstor bun şi fidel misiunii sale de a se îngriji cu jertfelnicie de mântuirea credincioşilor încredinţaţi lui de Arhiereul Cel veşnic, fiind răbdător şi înţelept, în vremuri grele pentru poporul sârb.

În acelaşi timp, Preafericitul Părinte Patriarh Pavle a cultivat smerenia şi simplitatea, încununând cu ele toate celelalte virtuţi ale sale, şi a reuşit să se aplece cu părintească dragoste către toate categoriile de credincioşi, contribuind astfel la apropierea Bisericii de popor şi a poporului de Biserică.

Vrednicul de pomenire Patriarh Pavle a fost şi un luptător statornic în păstrarea şi promovarea credinţei creştine, fiind sensibil la transformările culturale şi sociale din lumea contemporană, afectată de criză, nu doar în domeniul social şi economic, ci, mai cu seamă, în cel spiritual. De aceea, el a considerat că Biserica trebuie să fie prezentă şi activă în societate, să călăuzească şi să ajute poporul, fapt arătat mai cu seamă în timpul războiului prin care a trecut poporul sârb în ultimul deceniu al secolului al XX-lea.

Catalizator al unităţii şi solidarităţii ortodoxe

În acele vremuri dificile, Patriarhul Pavle a fost un catalizator al unităţii şi solidarităţii ortodoxe, dar şi un promotor al cooperării intercreştine şi al dialogului interetnic. De asemenea, în contextul secularizării lumii de astăzi, el a promovat constant şi ferm valorile tradiţionale ale credinţei şi moralei creştine, împreună cu ceilalţi patriarhi ortodocşi.

Pentru Biserica Ortodoxă Română, Preafericitul Părinte Patriarh Pavle al Serbiei rămâne în memoria poporului român ortodox ca un Arhipăstor înţelept şi evlavios, iar prezenţa sa în România, în calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cu ocazia vizitei sale din toamna anului 1995, împreună cu alţi patriarhi ortodocşi, a întărit comuniunea dintre Bisericile noastre surori şi vecine.

De asemenea, Patriarhul Pavle a participat, împreună cu alţi întâistătători de Biserici Ortodoxe surori, la manifestările din România dedicate Simpozionului Internaţional „Un fluviu al vieţii: De-a lungul Dunării, până la Marea Neagră“, în luna octombrie 1999. Aceste vizite au fost şi un răspuns la vizita Patriarhului Teoctist al României în Serbia din luna iunie 1995, în semn de frăţietate şi solidaritate cu Biserica Ortodoxă Sârbă şi cu poporul sârb, vecin, într-o vreme de mare încercare.

În aceste momente de doliu pentru Biserica Ortodoxă Sârbă soră ne amintim de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne întăreşte speranţa când zice: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25). De aceea, rugăm pe Hristos Domnul să aşeze sufletul vrednicului şi evlaviosului Patriarh Pavle împreună cu drepţii şi cu sfinţii Săi slujitori, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!

Veşnica lui pomenire!

Împreună cu ierarhii, preoţii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, exprimăm condoleanţe Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, clerului şi întregului popor sârb binecredincios, încredinţându-i pe toţi de preţuirea şi dragostea noastră frăţească în Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat din morţi, Arhiereul veşnic şi Capul Bisericii.

† DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Doliu în toată Serbia

Patriarhul Pavle al Bisericii Ortodoxe Sârbe, care a trecut la Domnul duminica trecută, la vârsta de 95 de ani, a fost condus ieri pe ultimul drum, în cadrul unor funeralii naţionale, relatează AFP şi Tanjug. Zeci de mii de sârbi au trecut în aceste zile pe lângă sicriul Patriarhului Pavle, aducându-i un ultim omagiu.

Cortegiul funerar a traversat străzile din centrul capitalei sârbe până la impozanta Catedrală „Sf. Sava“, unul dintre cele mai importante edificii ale creştinismului ortodox, unde a fost săvârşită slujba de prohodire. Apoi, sicriul cu trupul Patriarhului a fost condus la Mănăstirea Rakovica, situată în apropierea Belgradului, unde a fost înmormântat, după dorinţa sa.

Biserica Ortodoxă Sârbă i-a invitat pe credincioşi să nu cumpere flori sau coroane, invocând o cerere a Patriarhului de a-şi vărsa contribuţiile pentru accelerarea lucrărilor la Catedrala „Sf. Sava“, angajate la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut, dar care au trenat din lipsă de mijloace.

Autorităţile sârbe au invitat întreprinderile să acorde o zi liberă plătită angajaţilor, pentru ca aceştia să poată participa la funeralii. De asemenea, şcolile din Serbia şi-au suspendat ieri orele, iar Parlamentul nu s-a reunit în şedinţă.

Patriarhul Pavle a fost liderul spiritual al ortodocşilor sârbi din 1990, într-o perioadă tumultuoasă şi sângeroasă, în care s-a produs destrămarea Iugoslaviei şi exacerbarea naţionalismului sârb, la începutul anilor â90 ai secolului trecut.