Numeroși bucureșteni au poposit marți, 8 septembrie, la Biserica Zlătari din Capitală pentru a lua parte la sărbătorirea hramului principal al lăcașului, „Nașterea Maicii Domnului”. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la acest eveniment a fost părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din București. Din soborul de slujitori, condus de părintele arhimandrit, care a săvârșit Sfânta Liturghie, au mai făcut parte: părintele Nicolae Dascălu, consilier patriarhal onorific; părintele Ștefan Sfarghie, consilier patriarhal coordonator, directorul Publicațiilor LUMINA ale Patriarhiei Române și parohul Bisericii Zlătari; părintele coslujitor Florin‑Ovidiu Constantin; părintele Ioan Grigore, șeful serviciului administrativ din cadrul Publicațiilor LUMINA, precum și alți clerici.
Patriarhii Iustin şi Teoctist, pomeniţi la Roman
Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat joi, 30 iulie, la Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman o slujbă de parastas pentru vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist la împlinirea a 13 ani de la nașterea sa în ceruri. Tot în această zi a fost pomenit și Patriarhul Iustin, de la a cărui trecere în viața veșnică se împlinesc mâine 34 de ani.
În cuvântul rostit, Arhiepiscopul Ioachim a evidențiat importanța păstoririi Patriarhului Iustin în timpul regimului comunist și a Patriarhului Teoctist, subliniind importanța lucrării pastorale a acestuia: „În mersul istoric i-am cunoscut pe cei doi patriarhi, care erau ca niște icoane vii, niște modele pentru viața noastră bisericească. Ei au fost conștienți de timpurile pe care le-au primit de la Dumnezeu! Unii dintre noi care am trăit acele vremuri ne amintim cu venerație și cu dragoste de fiecare dintre ei. Mi-l amintesc pe Părintele Patriarh Iustin, care venea pe la mănăstiri închise de brațul secular al vremii, având grijă de patrimoniul și de călugării care fuseseră scoși din vetrele monahale. Pe Patriarhul Teoctist îl revăd cum mergea din mănăstire în mănăstire, din parohie în parohie, din ținut în ținut. Tineretul nu era acceptat în mănăstiri, fiind foarte puțini cei care am hotărât să alegem viața monahală. Așa am reușit să facem acea joncțiune între generațiile care au fost îndepărtate din mănăstiri și generațiile care au renăscut mănăstirile pe vremea comunismului”.
.jpg)
