Patriarhul României a sfinţit Centrul socio-educaţional de la parohia „Sfânta Treime“ - Tei

Ieri, după săvârşirea Sfintei Liturghii la Catedrala patriarală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a binecuvântat credincioşii de la parohia cu hramul „Sfânta Treime” - Tei din Protoieria II Capitală. Cu acest prilej, parohia a primit cel de-al doilea hram - „Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul” - părintele erei creştine, prăznuit la 1 septembrie.

Cu această ocazie Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit slujba hirotesiei întru iconom a părintelui Cătălin Paul Eduard Oprea, iar domnului Neculai Onţanu, primarul sectorului 2 al Capitalei, i-a oferit pentru activitatea bogată, depusă în apărarea şi promovarea valorilor creştine, în slujirea Bisericii lui Hristos şi a comunităţii, ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”. De asemenea, au primit distincţii şi vrednicii din partea Părintelui Patriarh Daniel toţi cei care sprijină proiectele parohiei „Sfânta Treime”- Tei. Ca semn de binecuvântare din partea lui Dumnezeu şi ca apreciere pentru lucrările care s-au făcut la această parohie, Patriarhul României a dăruit altarului bisericii o cruce de binecuvântare şi o Sfântă Scriptură, ediţia nouă, tipărită în anul 2008, cu prilejul Anului jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii.

„Filantropia trebuie să aibă o dimensiune de continuitate”

La acest moment de sărbătoare, Întâistătătorul Bisericii noastre a ţinut şi un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat că în această zi Evanghelia ne îndeamnă ca pe lângă credinţă, viaţă curată să arătăm şi fapte bune. Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că prin sfinţirea şi inaugurarea acestui nou centru socio-educaţional se arată că Evanghelia iubirii lui Hristos ia formă instituţională, formă permanentă, nu doar spontană şi episodică. „Filantropia instituţională, cea care este legată de aşezământ, de centre sociale este o filantropie permanentă. Ea nu se face doar la sărbători mari sau doar la unele evenimente, ci ea este o filantropie permanentă. După cum Liturghia se săvârşeşte în fiecare duminică şi sărbătoare, tot aşa şi filantropia trebuie să aibă o dimensiune de continuitate, iar această continuitate creează comuniunea în rugăciune în timpul Sfintei Liturghii şi comuniunea în fapte bune prin ajutorarea celor care au nevoie de iubirea noastră frăţească, de iubirea care zideşte sufletul în comuniune”, a spus PF Daniel.

De asemenea, Patriarhul a arătat legătura dintre Liturghie şi filantropie, evidenţiind faptul că toate aceste lucrări administrative, socio-filantropice se revarsă din Liturghie, iar toate aceste acţiuni desfăşurate astăzi în biserică nu sunt decât „reluarea, cultivarea şi promovarea Tradiţiei sănătoase evanghelice şi patristice ortodoxe”.

„Este de mare folos ca parohia să devină o familie a Preasfintei Treimi”

După acest cuvânt de binecuvântare, Părintele Patriarh, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat slujba de sfinţire a noului aşezământ parohial în care urmează să fie organizat un centru socio-educaţional de tip after school, care va funcţiona în parteneriat cu Şcoala generală nr. 31 din parohie, fiind destinat atât elevilor cu randament şcolar scăzut, cât şi celor cu rezultate deosebite la învăţătură, cu scopul prevenirii abandonului şcolar şi susţinerii copiilor dornici de învăţătură, proveniţi din familii cu venituri reduse. Cu acest prilej au fost sfinţite şi casa parohială, agheazmatarul şi noul lumânărar. La finalul slujbei de sfinţire, Întâistătătorul Bisericii noastre a mulţumit lui Dumnezeu pentru această lucrare şi a felicitat pe toţi cei care au contribuit la realizarea ei. „Este de mare folos ca astăzi, într-o lume foarte însingurată, tulburată şi fragmentată, parohia să devină o familie din ce în ce mai unită, o familie mare, duhovnicească, o familie a Preasfintei Treimi, în care fiecare credincios şi credincioasă să simtă că se află în iubirea, în harul şi în lumina Preasfintei Treimi”, a mai spus PF Daniel. (Ciprian BÂRA)

▲ „Viaţa veşnică nu se posedă, nu se dăruieşte ca o bogăţie”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit ieri, 30 august, Sfânta Liturghie, în Catedrala patriarhală din Bucureşti, unde a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a explicat Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii, a tânărului bogat. Acest tânăr bogat, evlavios şi virtuos a păzit poruncile legii lui Moise cu stricteţe, dând dovadă că este un om credincios şi cu o viaţă curată. El se apropie de Mântuitorul Iisus Hristos punând „cea mai serioasă întrebare pe care o poate pune nu doar un tânăr, ci şi un om oarecare, indiferent de vârsta lui, indiferent de profesiunea sau de poziţia lui socială, şi anume: „Ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?”; cea mai mare întrebare din timpul acestei vieţi trecătoare: „Cum să dobândim viaţa veşnică, cea netrecătoare?”. „Ce folos de viaţa aceasta trecătoare, dacă în timpul ei nu ne îngrijim să dobândim viaţa veşnică, cea netrecătoare?»”, l-a citat pe Sfântul Ioan Gură de Aur Părintele Patriarh.

Răspunsul Învăţătorului, de a renunţa la bogăţiile sale, îl întristează pe tânăr, dar „Mântuitorul nu încearcă să-l consoloze, nu diminuează nimic şi nu schimbă sfatul pe care i l-a dat, ci îi respectă întristarea şi libertatea lui de a-L urma sau nu. L-a lăsat să-şi cerceteze conştiinţa, a lăsat să lupte dorinţa de viaţă veşnică din sufletul lui cu dorinţa de a avea, de a poseda averi trecătoare, limitate.

„Acum, în libertate, noi unim lucrarea spirituală cu lucrarea socială”

Dintre semnificaţiile evangheliei, Patriarhul Daniel a scos în evidenţă faptul că nimic din cele trecătoare, pământeşti, materiale nu poate satisface sufletul omului creat după chipul lui Dumnezeu Cel Veşnic şi Nesfârşit, dorind veşnicia. Şi, pentru că este făcut după chipul lui Dumnezeu Cel infinit, Cel nemărginit, doreşte nemărginirea. De aceea toate lucrurile limitate nu pot umple sufletul tânărului. Avea multe bogăţii, dar avea şi viaţă curată; şi pentru că era evlavios, dorinţa lui cea mai mare era viaţa veşnică. Ştia că aceste bogăţii totuşi sunt trecătoare şi el, ca om în trup, este trecător. „Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu-i spune că dacă păzeşti poruncile vei avea viaţă veşnică, ci dacă vrei să intri în viaţa veşnică, să păzeşti poruncile. A intra în viaţa veşnică înseamnă a intra în comuniune cu Dumnezeu Cel veşnic, cu îngerii şi cu sfinţii Lui. Deci viaţa veşnică nu se posedă, nu se dăruieşte ca o bogăţie pe care o stăpânim sau de care dispunem, ci viaţa veşnică este o stare de comuniune veşnică a Sfintei Treimi, la care oamenii sunt chemaţi să participe, în care oamenii sunt chemaţi să intre, şi prin aceasta noi trebuie să fim disponibili ca să receptăm viaţa veşnică şi ca să intrăm în comuniune cu Dumnezeu Cel veşnic.

Evanghelia ne cheamă şi la milostivire, la milostenie, la bunătate. Biserica a înţeles că nu-i suficient să săvârşim Liturghia, trebuie după Liturghie să arătăm şi filantropie, să arătăm milostenie, să ajutăm pe cei săraci. De aceea, Biserica încă de la începuturi s-a îngrijit de bolnavi, de bătrâni, de văduvi, de orfani.