Patriarhul României la Mănăstirea Samurcăşeşti de lângă Capitală

În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, 13 septembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în mijlocul obştii monahale a Mănăstirii Samurcăşeşti din Ilfov. Cu această ocazie, Preafericirea Sa a explicat în cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii faptul că Sfânta Cruce este semnul iubirii care învinge păcatul şi moartea.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat faptul că Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul Iisus Hristos, pentru a le dărui oamenilor iertarea de păcate şi viaţa veşnică trebuia să treacă mai întâi prin suferinţa Crucii, arătând ascultare smerită faţă de Dumnezeu şi vindecând astfel păcatul neascultării protopărinţilor Adam şi Eva. „Adam şi Eva împreună au păcătuit, lăsându-se înşelaţi de şarpe, care era, de fapt, Satana ce i-a îndemnat la neascultare. Hristos însă, Noul Adam, îl vindecă pe om de neascultare prin ascultare până la moarte şi încă moarte de cruce (cf. Filipeni 2, 8). De aceea, Mântuitorul spune în Evanghelia de astăzi că «după cum Moise a înăl­ţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului - adică să Se înalţe pe lemn, să fie răstignit - ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică» (Ioan 3, 14-15). Neascultarea de Dumnezeu este moarte, de aceea Sfântul Apostol Pavel a spus că «plata păcatului este moartea» (Romani 6, 23). Consecinţa neascultării faţă de Dumnezeu este moartea, iar ascultarea de Dumnezeu este viaţă veşnică, este comuniune cu Dumnezeu, este legătură vie cu Dumnezeu (...). Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos face referire la Vechiul Testament şi îi dă un sens hristocentric acestui gest foarte misterios al lui Moise, făcut la porunca lui Dumnezeu, şi anume să toarne un şarpe din aramă, să-l atârne pe un lemn, încât cei mușcaţi de şerpi în pustie, dacă priveau la şarpele de aramă, se vindecau. De aceea, Moise le-a zis: «Israele, vezi pe lemn viaţa ta răstignită sau atârnată». Deci acest gest era unul profetic. Vedem că în Vechiul Testament s-a arătat că moartea lui Hristos pe Cruce, jertfa Sa se va transforma în izvor de viaţă prin Înviere, pentru că Cel care a murit pe Cruce a înviat a treia zi şi a dăruit lumii viaţă veşnică. De aceea, Crucea este numită făcătoare de viaţă”, a arătat Preafericirea Sa. 

Părintele Patriarh Daniel a reliefat faptul că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul ca scară a iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. „În Noul Testament, Crucea este arătată ca fiind Altar de jertfă a lui Hristos. În Epistola către Filipeni se spune că Hristos S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce (Filipeni 2, 8), biruind astfel şi vindecând astfel păcatul neascultării protopărinţilor Adam şi Eva. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Evrei, spune că Hristos, prin jertfa Sa pe Cruce, a intrat în Sfânta Sfintelor din ceruri şi S-a adus pe Sine jertfă Tatălui, împăcând astfel pe Dumnezeu cu oamenii prin ascultare desăvârşită (Evrei, cap. 9). De asemenea, Noul Testament ne arată că Sfânta Cruce este armă împotriva diavolilor. În Epistola către Coloseni, capitolul 2, versetele 14 şi 15, ni se spune că Hristos, dezarmând puterile diavoleşti, a biruit asupra lor prin cruce. Cum a biruit asupra lor prin cruce? Demonii mândri şi neascultători îi îndemnau pe evrei să-L răstignească pe Hristos, crezând că Hristos Se va supăra şi-i va pedepsi, că va arăta în loc de iubire smerită violenţă sau că va deveni neascultător faţă de Dumnezeu. Însă Hristos, prin ascultare smerită faţă de planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, i-a biruit pe demoni”, a spus Preafericirea Sa. 

Patriarhul României a mai precizat că Sfânta Cruce este pusă pe biserici și foarte des reprezentată în cultul creștin pentru că ea ne vorbeşte de iubirea jertfelnică a lui Hristos: „Noi nu ne închinăm la materia Sfintei Cruci, ci semnului Sfintei Cruci care-l reprezintă pe Hristos. Deci, când noi ne închinăm, nu cinstim metale sau lemne, ci pe Hristos Cel răstignit pe Cruce. Cinstirea Crucii este cinstirea lui Hristos Cel răstignit pe Cruce şi înviat a treia zi”. 

De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că Biserica niciodată nu desparte Crucea de Înviere: „Pentru că Hristos Cel înviat poartă după Înviere semnele Crucii în mâinile şi picioarele Sale. Deşi a înviat din morţi şi rănile s-au vindecat, urmele răstignirii au rămas. Ce înseamnă aceasta? Că iubirea Lui smerită arătată pe Cruce rămâne veşnică şi în trupul Său înviat”. 

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a oferit Mănăstirii Samurcăşeşti tămâie naturală din Oman, DVD-ul „Biserica în timp de pandemie“, realizat de TRINITAS TV, precum şi mai multe cărţi cu conţinut religios apărute la Editurile Patriarhiei Române. 

Credincioşii prezenţi au primit din partea Preafericirii Sale iconiţe în semn de binecuvântare.