De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Patru ani denşi de rugă şi de muncă“
Mesajul Înalt Preasfinţitului Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, la aniversarea a patru ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostit în Catedrala patriarhală la 30 septembrie 2011.
Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, Onorate oficialităţi, Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, Se împlinesc patru ani de când, tot într-o zi de toamnă, blândă şi frumoasă ca ziua de astăzi, era întronizat Preafericitul Părintele nostru Patriarh Daniel. Astăzi, Preafericirea Sa, înconjurat de ierarhi, preoţi şi credincioşi, a săvârşit Sfânta Liturghie şi a înălţat rugă de mulţumire către Preabunul Dumnezeu. Au fost patru ani denşi de rugă şi de muncă, pe care nu-i putem sintetiza noi într-o frază sau într-un cuvânt ocazional. Mă opresc doar la trei metafore, culese în acest interval de timp de la ucenicii care şi-au exprimat în scris gândurile. Una dintre ele: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, deschis spre lume şi înrădăcinat în tradiţia Bisericii noastre bimilenare. Preafericirea Sa este deschis spre această lume, pe care o păstoreşte şi care are nevoie de Dumnezeu şi de mântuire. Este deschis spre lumea românească, cu necazurile şi bucuriile ei, şi spre lumea ortodoxă universală, precum şi spre lumea ecumenică, pentru că toţi oamenii au nevoie de Hristos. Prin felul în care mărturiseşte Ortodoxia, Preafericitul Părinte Daniel a devenit o personalitate cunoscută şi recunoscută în întreaga lume. O altă metaforă, pe care am cules-o de la alt ucenic, este: Patriarhul nostru, un om care păstrează în noi vechi icoane şi ţara de sămânţă. În această ţară binecuvântată, Preafericitul Părinte Daniel este capul Bisericii şi păstorul ţării, pe care le aşază în inimile noastre. O altă metaforă: Preafericitul Daniel, un patriarh puternic pentru vremuri dificile. Nu putem numi uşoare vremurile noastre. Sunt vremuri dificile şi, atunci, este nevoie de un patriarh puternic care să ne călăuzească pe calea mântuirii spre Împărăţia cerurilor. Am mai putea culege multe alte metafore din cele ce s-au scris despre numeroasele lucrări care s-au făcut în cei patru ani de rugă şi de trudă. Au fost realizări pe tărâm duhovnicesc, pe tărâm teologic, pe tărâm administrativ şi pe tărâm edilitar. Este suficient să ne gândim la posturile de radio şi televiziune Trinitas, la agenţia de ştiri Basilica, la diortosirea şi actualizarea Statutului Bisericii Ortodoxe Române şi a regulamentelor sau la reorganizarea şi întărirea şcolilor teologice. Pe tărâm edilitar, cea mai mare realizare a Preafericirii Sale este începerea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului. Sunt nişte lucrări deosebit de dificile, poate de aceea şi potrivnicia celui rău a fost pe măsură. Însă toate au fost depăşite, iar neamul nostru se bucură că se construieşte catedrala. Ceea ce se întâmplă şi se va întâmpla cu această lucrare este sintetizată de poporul român în patru versuri: "Altarul ca să fie/ Şi pietrele să ţie/ Cer inima şi viaţa/ Zidite-n temelie!" Preafericirea Sa şi-a asumat o sarcină deosebit de grea şi de dificilă, care ne aminteşte de un cuvânt al Proorocului Daniel din rugăciunea ce o înălţa către Dumnezeu în exilul babilonian, gândindu-se la reconstruirea templului din Ierusalim. Acest crâmpei de rugăciune zice aşa: "O, Doamne, ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi lucrează! Nu întârzia pentru numele Tău, Dumnezeul meu; că numele Tău îl poartă cetatea şi poporul Tău!" (Daniel 9, 19). Parafrazând, am putea spune: "O, Doamne, numele Tău îl poartă această Catedrală a Mântuirii Neamului, cetatea şi poporul tău!" Trebuie multă trudă şi rugăciune ca să vedem terminată această "ctitorie pentru veşnicie". Sunt multe alte lucrări de realizat, însă aceasta este absolut necesară. Neamul românesc era dator Bunului Dumnezeu cu această catedrală. De aceea, noi, membrii Sfântului Sinod, împreună cu dreptmăritorul popor român, vă urăm, folosindu-ne de cuvântul Sfântului Ioan Teologul: "Bine să mergeţi cu sănătatea cum bine mergeţi cu sufletul" (3 Ioan 1, 2) şi să dea Dumnezeu ca tot într-o toamnă blândă, frumoasă ca aceasta, să vă înconjurăm la sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului. Întru mulţi şi fericiţi ani! † Andrei Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului