Patru locaşuri istorice din Craiova

De praznicul Sfântului Ierarh Nicolae îşi sărbătoresc hramul trei sfinte locaşuri de închinare din Cetatea Băniei. Aducătorul de daruri duhovniceşti va fi cinstit  în chip deosebit la Mănăstirea Coşuna, la Biserica „Sfântul Nicolae“ - Belivacă, la „Sfântul Nicolae“ - Brânduşa şi în Biserica „Sfântul Nicolae“ - Craioviţa I.

Biserica Parohiei Amaradia, cu hramurile „Sfântul Nicolae“ şi „Schimbarea la Faţă“, s-a numit, în trecut, „Sfântul Nicolae“ - Belivacă, după numele unuia dintre ctitori, sau „Sfântul Nicolae ot Trăistari“, după îndeletnicirea unora dintre „megieşii“ din „Drumul Amărăzii“. Denumirea „Sfântul Nicolae“ - Amaradia i s-a dat în anul 1950, după numele străzii şi cartierului pe care-l deserveşte. Biserica a fost ctitorită de Hristea Belivacă şi Mihail Socolescu în anul 1794. În ultimii ani, aici au avut loc ample lucrări de restaurare, în cadrul unui proiect cu finanţare europeană.

Potrivit unor menţiuni documentare, Biserica „Sfântul Nicolae“ - Brânduşa a fost ridicată în anul 1793, pe locul unei mai vechi biserici de lemn. După anul 1855, aici au avut loc mai multe reparaţii fiind resfinţită în anul 1902. Biserica este construită din zid de cărămidă subţire în formă de corabie (navă), spre est în semicerc, iar spre vest cu pridvor deschis.

Biserica „Sfântul Nicolae“ - Craioviţa I a fost ridicată în anul 1770, aici executându-se de mai multe ori reparaţii, de-a lungul secolelor, ultima având loc în anul 1996.

Pe lângă activităţile pastoral-misionare, parohia este cunoscută în municipiul Craiova şi datorită acţiunilor umanitare pe care le desfăşoară, îndeosebi pentru ajutorarea copiilor şi a bătrânilor nevoiaşi, prin intermediul Fundaţiei „Sfântul Ierarh Nicolae“.

Biserica „Sfântul Nicolae“-Ungureni a fost construită în perioada anilor 1774-1780 pe locul unei biserici mai vechi de lemn, în vechea mahala a ungurenilor, aşa cum erau numiţi ciobanii veniţi din Ardeal să-şi vândă oile. Este situată pe strada Caracal, lângă cimitirul Ungureni, nu departe de parcul Romanescu.

Sfântul Nicolae, ocrotitorul vechii mănăstiri Coşuna

Mănăstirea Coşuna-Bucovăţul vechi este una dintre cele mai vechi construcţii atestate documentar din ţinuturile Craiovei, fiind o piesă de inestimabilă valoare patrimonială a Mitropoliei Olteniei.

Începuturile Mănăstirii Coşuna-Bucovăţul vechi se pierd în trecutul poporului nostru. Originea ei este mult mai veche decât cea a bisericii actuale. Anul în care a fost construită este menţionat într-o Delă pentru mănăstirile şi bisericile din jurul Craiovei (1838) ca fiind 1483. Cel dintâi egumen atestat de documente poartă numele de Eftimie (1571-1575) şi este menţionat de Actul emis de voievodul Ţării Româneşti Alexandru al II-lea Mircea, în care era menţionată donaţia doamnei Dobra către mănăstire.

În anul 1583, marele clucer Pârvu închina Mănăstirea Coşuna lavrei Meteora din Grecia, devenind astfel prima mănăstire românescă închinată către o mănăstire străină, după Mănăstirea Zdralea, închinată de ctitorul ei, Barbu I, banul Craiovei, mănăstirii atonite Xenofon.

Mulţi egumeni au cârmuit acest locaş dumnezeiesc, dintre toţi aceşti vrednici de laudă ostenitori, arhimandritul Teofil Niculescu ocupând un loc de seamă.

În anul 1896, biserica mănăstirii purta pe trupul ei rănile Primului Război Mondial. Este restaurată de Comisia monumentelor istorice, definitivându-se forma pe care o are astăzi biserica. Spirit luminat şi cu mari capacităţi de muncă, stareţul Teofil Niculescu (1934) a participat activ la viaţa mănăstirii, construind chilii pentru călugări, restaurând în totalitate mobilierul bisericii.

După ce este desfiinţată, în anul 1939, iar apoi reînfiinţată, ca biserică de parohie, în chiliile fostei mănăstiri avea să înceapă a funcţiona Seminarul Teologic Mitropolitan „Sfântul Grigorie Teologul“, devenind strălucită vatră de cultură teologică pentru formarea viitorilor slujitori ai Sfintelor Altare din Mitropolia Olteniei, biserica fiind, ani de-a rândul, paraclis a generaţii şi generaţii de elevi seminarişti. De pe băncile seminarului au ieşit oameni pregătiţi, dintre care mulţi au ajuns preoţi, profesori şi chiar arhierei. Dintre aceştia menţionăm doar câteva nume: Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Irineu, Mitropolitul Olteniei, Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Gurie Gorjeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei etc. Primul director al Seminarului Teologic de la Mofleni a fost arhimandritul Teofil Niculescu. (Diac. Ioniţă Apostolache, diac. Gheorghe Cioiu)