Pe scurt

Simpozion aniversar în Episcopia Tulcii

Cu binecuvântarea şi în prezenţa PS Visarion, Episcopul Tulcii, joi, 13 noiembrie a.c., la parohia „Sfântul Gheorghe“ din Tulcea s-a desfăşurat simpozionul cu tema ,,Revista «Sfaturi duhovniceşti» la moment aniversar“, informează Basilica. Acţiunea cultural-religioasă a venit să marcheze în plan naţional anul jubiliar „2008 - Anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii“, fiind dublată în plan local de un alt eveniment: împlinirea unui an de la reeditarea publicaţiei parohiale „Sfaturi Duhovniceşti“. Evenimentul a debutat, în prezenţa unei asistenţe numeroase alcătuite din preoţi şi profesori din Tulcea, precum şi din credincioşi ai parohiei, prin oficierea slujbei de Te Deum şi prin rostirea cuvântului de deschidere de către PS Visarion. Au fost susţinute prelegeri care au venit să marcheze atât apariţia revistei în contextul istoric al presei religioase tulcene din deceniul al patrulea al secolul al XX-lea, cât şi programul şi perspectivele revistei pentru viitor. În a doua parte a simpozionului au fost susţinute referate pe tema „2008 - Anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii.“ Evenimentul s-a încheiat cu un program artistic susţinut de către Corul ,,Carpe in Deum“ al Seminarului Teologic Liceal-Ortodox ,,Sfântul Ioan Casian“ din Tulcea.

„Arta între ştiinţă şi Ortodoxie“

La Facultatea de Filosofie din Bucureşti, joi, 13 noiembrie, actorul Dan Puric a susţinut conferinţa cu tema „Arta între ştiinţă şi Ortodoxie“. Acesta a început cu stabilirea a două tipuri de cunoaşteri care separă Occidentul de Răsărit. „Pentru occidental, cunoaşterea este mai ales de tip speculativ, pe când în Orient demersul cognitiv este pus în relaţie cu lucrarea, nu este unul static. Filosoful francez creştin Gabriel Marcel spunea: «Occidentul are probleme, Răsăritul are taine. Dacă problema este de domeniul raţiunii, taina, în schimb, ţine de o altă sferă a cunoaşterii. Taina nu însemnă confuzie»“, a spus artistul. Deşi absolvent de Arte plastice, Dan Puric a mărturisit că cubismul nu i-a plăcut niciodată pentru că reprezintă un viol al naturii. „Cubismul schimbă percepţia firească asupra obiectelor. Cubistul doreşte să vadă mai mult decât este posibil. Am sesizat un fel de lăcomie, un ochi totalitar. Or, critica care se poate face asupra cubismului, o deconstrucţie subliminală a figurativului îmi induce o reproiectare aperceptivă într-o revoluţie antropologică cu dimensiuni neognoseologice, în detrimentul artei clasice, care e socotită o rămânere în figurativ, în primitiv. În chip asemănător, în literatură, mulţi sunt acuzaţi că au rămas la Eminescu, când, aşa cum afirma poetul Grigore Vieru, la Eminescu abia dacă se poate ajunge. Civilizaţia care se bazează pe abstracţie, pe destructurare, apare ca o emancipare, ca o detaşare faţă de natură. Omul priveşte realitatea şi o recompune în funcţie de el. El este de acum creatorul. De aici reiese gradul de autonomie care distruge relaţia cu adevăratul Creator. Răsăriteanul îşi asumă eroarea de a se pune uneori în anumite ipostaze în postura Creatorului“, după cum a spus Puric. (A.P.)