La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Pe scurt
96 de ani de la naşterea părintelui Nicolae Steinhardt
Astăzi, se împlinesc 96 de ani de la naşterea monahului Nicolae Delarohia. Cu acest prilej, începând de pe 15 iulie şi până astăzi, în Episcopia Maramureşului şi Sătmarului se desfăşoară Zilele culturale „N. Steinhardt“. Tot astăzi, de la ora 13:00, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu“ din Baia Mare, va avea loc lansarea primelor cinci volume din „Integrala N. Steinhardt“: „Jurnalul fericirii“, „Dăruind vei dobândi“, „În genul… tinerilor“, „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional“ şi „Articole burgheze“. Menţionăm că, la aproape 100 de ani de la naşterea lui N. Steinhardt, Editura Polirom din Iaşi, împreună cu Mănăstirea „Sfânta Ana“ Rohia, va publica opera integrală a cărturarului român. Seria de autor, care însumează peste 20 de volume, conţine atât operele lui Nicolae Steinhardt de dinaintea intrării sale în monahism, cât şi după ce acesta a ales calea mănăstirii. N. Steinhardt s-a născut la Bucureşti, pe 29 iulie 1912 (stil vechi) şi şi-a făcut debutul publicistic în revista liceului „Spiru Haret“. În 1934, a început să colaboreze la „Revista burgheză“ şi a publicat sub pseudonimul „Antisthius“ volumul parodic „În genul... tinerilor“. Şi-a luat doctoratul în Drept, în 1936. Între 1935 şi 1937, a publicat, împreună cu Emanuel Neuman, studiile „Essai sur une conception catholique du Judaisme“ şi „Illusions et realites juives“. După război, a publicat pentru scurtă vreme în „Universul literar“, „Victoria“, „Tribuna poporului“ şi la „Revista Fundaţiilor Regale“. Deoarece a refuzat să colaboreze cu noul regim, în 1960, a fost anchetat, apoi condamnat în lotul „Noica-Pillat“ la 12 ani de muncă silnică. A trecut prin închisorile Jilava (unde părintele Mina Dobzeu l-a botezat ortodox), Gherla şi Aiud. Eliberat în august 1964, a revenit după câţiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane şi cronici. În 1972, a terminat prima versiune a „Jurnalului fericirii“. Începând cu anul 1973, părintele Steinhardt venea la Rohia câteva luni pe an, pentru a începe organizarea bibliotecii mănăstirii, iar în 1980, îşi depunea voturile monahale, intrând astfel în obştea Mănăstirii Rohia, cu ascultarea de bibliotecar. A plecat la Hristos la 30 martie 1989.