Pelerinaj în lumina hramului Bisericii Mavrogheni

Sâmbătă, 30 aprilie, după ziua de hram, enoriașii Bisericii „Izvorul Tămăduirii”-Mavrogheni din Protoieria Sector 1 Capitală au participat la un pelerinaj organizat de BASILICA Travel. Prima oprire a fost la Mănăstirea Pătroaia Deal din judeţul Dâmbovița. Deși are doar zece ani de activitate monahală, aşezământul face legătura peste timp cu vechiul schit desființat după secularizarea averilor mănăstirești (1863). Suntem legați sufletește de acest nou sfânt lăcaș deoarece este ctitorit de sculptorul Vasile Gorduz, care își doarme aici somnul de veci, și pictorița Silvia-Elena Radu, enoriași ai bisericii noastre.

Următoarea oprire a fost la Mănăstirea Ostrov, judeţul Vâlcea, veche obște de maici, înființată de Sfântul Voievod Neagoe Basarab. De la Ostrov, urcând în susul Oltului, am ajuns la Mănăstirea Cozia, vechea vatră monahală muntenească, dovedită și de toponime precum Muntele lui Teofil, Dosul Tomei sau, simplu, Călugărul. Părintele Antim ne-a fost ghid atât în biserica mare, cu hramul „Sfânta Treime”, ctitorie a marelui domnitor Mircea cel Bătrân (1388) și a Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, cât și în frumoasa bisericuță a bolniței, ctitorie a voievodului Radu Paisie (1543). Ansamblurile picturale de excepție, mormântul ctitorului și cel al maicii Teofana, mama lui Mihai Viteazul, prezente în pronaosul bisericii mari, impresionează pelerinul, care constată că istoria țării și a artei românești se păstrează în și prin sfintele biserici și mănăstiri, ctitorii ale domnitorilor noștri, conștienți de răspunderea pe care o aveau în fața lui Dumnezeu pentru păstrarea poporului în credința străbună. Colecția muzeală a mănăstirii, provenită în parte de la bisericile de sat din zona Vâlcii, poartă vizitatorul prin secole de istorie a artei românești.

La întoarcerea spre casă ne-am oprit la Mănăstirea Cotmeana, rectitorită tot de domnitorul Mircea cel Bătrân și apoi de Sfântul Constantin Brâncoveanu. Ultimul popas a fost la Mănăstirea Trivale din Pitești, unde vechea bisericuță de lemn din secolul al 15-lea a fost rectitorită în pia­tră de vrednicul domn Matei Basarab și re­staurată în 1904 și 1991, odată cu redeschiderea mănăstirii.

Mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, ne-am întors acasă îmbogățiți spiritual, cu o perspectivă a ctitoriilor și rectitoriilor în această parte de țară, din vechime până în prezent, înțelegând că, în ciuda tuturor vicisitudinilor vremurilor, temelia puternic pusă și rugăciunea neîncetată au păstrat ființa neamului românesc, menţinându-i până astăzi valorile nealterate. Sfintele lăcașuri, ctitorite în orice vreme, devin pilonii construcției noastre spirituale, centre neclintite în care ne regăsim sufletește trăind comuniunea atât cu înain­tașii, cât și cu urmașii noștri. Devenim con­știenți că suntem doar o verigă în înlănțuirea neamului nostru peste timp și ne asumăm responsabilitățile de dăinuire a valorilor în drumul către mântuire.