În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Pelerinajul de Florii, înaintare spre Înviere
Preasfinţiile Voastre,
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Preacuvioase Maici,
Iubiţi pelerini,
Pelerinajul din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim sau a Floriilor a devenit deja o tradiţie în Arhiepiscopia Bucureştilor şi în întreaga Patriarhie Română.
Pelerinajul creştin de Florii îşi are originea în secolele III şi IV, fiind întâlnit în marile oraşe ale creştinătăţii, precum Ierusalimul şi Constantinopolul. În ţara noastră, procesiunea sau pelerinajul din ajunul sărbătorii Floriilor este un eveniment deosebit, care a prins amploare mai ales în perioada interbelică. Întreruptă forţat de regimul comunist în anul 1948, tradiţia acestei procesiuni a fost reluată, după anul 1990, în Moldova, iar din anul 2008 în Bucureşti, şi apoi în alte părţi ale României.
Pelerinajul de Florii, la care am fost părtaşi astăzi, vesteşte legătura dintre Taina Crucii şi Învierea Domnului, dintre intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalimul pământesc, spre a pătimi şi a Se jertfi pentru a noastră mântuire, şi intrarea Domnului în Ierusalimul Ceresc, după Înviere, pentru a ne pregăti nouă un sălaş veşnic în lumina, pacea şi bucuria Împărăţiei Preasfintei Treimi.
Pelerinajul de Florii este un semn de credinţă, pentru că este un eveniment vizibil, o mărturisire-procesiune, făcută în public, a credinţei în Iisus Hristos şi în adevărul Învierii Domnului şi al Învierii de obşte. Acest pelerinaj este mai mult decât urmarea, în ordine, a unui traseu prestabilit. Pelerinajul de azi este şi manifestarea dragostei creştine, a comuniunii şi comunităţii eclesiale. Împreună, clerici, monahi şi monahii, şi credincioşi mireni din oraş şi împrejurimi, merg prin cetatea zilelor noastre, întocmai ca primii creştini din secolele III-IV în cetăţile creştine, şi mărturisesc, în public, credinţa lor în Hristos şi în biruinţa Lui asupra păcatului şi a morţii.
De asemenea, pelerinajul de Florii este un semn de nădejde sau speranţă, pentru că, întocmai ca Lazăr, cel înviat de Hristos din morţi după patru zile, şi noi aşteptăm, cu nădejde, sărbătoarea Învierii lui Hristos, care este temelia învierii noastre a tuturor, după cum mărturisim în Crez, când zicem: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie“.
Iubiţi pelerini,
În această sâmbătă, Sfânta Evanghelie ne arată cum Domnul Iisus Hristos îl ridică din morţi pe Lazăr, chemându-l, cu glas mare, zicând: „Lazăre, vino afară!“ (Ioan 11, 43). În acest sens, pelerinajul de astăzi, din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, este şi o invitaţie adresată nouă tuturor creştinilor, să ieşim din egoismul vieţii individuale şi din casele noastre pentru a-L mărturisi pe Hristos, Cel ce este Învierea şi Viaţa (cf. Ioan 11, 25). Deşi mort de patru zile, Lazăr este înviat din morţi şi mai trăieşte încă treizeci de ani după aceasta, mărturisindu-L pe Hristos ca fiind Învierea şi Viaţa, după cum ne spune Sinaxarul zilei.
Anul acesta, 2014, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, pelerinajul de Florii trebuie să fie mai ales o mărturisire publică a credinţei noastre. Chemat în faţa sultanului şi pus să aleagă între moarte dacă rămâne creştin, pe de o parte, şi posibilitatea de a trăi dacă devine mahomedan, pe de altă parte, Domnitorul Constantin Brâncoveanu, fiii săi şi sfetnicul Ianache au ales să-şi jertfească viaţa mărturisindu-L pe Hristos, Care zice: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25). În zilele noastre, jertfa pe care noi suntem chemaţi să o aducem nu este o jertfă sângeroasă, precum cea a voievodului martir, ci o dăruire sau o jertfă din timpul şi confortul propriu, pentru a ne ruga mai mult şi pentru a săvârşi mai multe fapte ale iubirii milostive şi darnice, spre a mărturisi mai puternic iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat.
În directă legătură cu jertfa Mântuitorului Iisus Hristos şi cu sacrificiul tuturor martirilor creştini care I-au urmat Lui, anul acesta, 2014, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi An omagial euharistic în Patriarhia Română. Prin aceasta se are în vedere sublinierea rolului esenţial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii pentru viaţa Bisericii lui Hristos şi pentru întărirea şi sfinţirea duhovnicească a fiecărui creştin. Reafirmarea importanţei Sfintei Euharistii presupune şi sublinierea sensului vindecător duhovnicesc al Tainei Spovedaniei, a legăturii adânci dintre Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei, precum şi a participării frecvente a credincioşilor ortodocşi la Sfânta Liturghie, aceasta fiind izvor de iertare şi sfinţire, de creştere duhovnicească şi de comuniune eclesială. Pelerinajul de Florii este o înaintare a parohiilor şi mănăstirilor în comuniune misionară de binevestire a iubirii lui Hristos pentru umanitate. Deodată cu mărturisirea credinţei, pelerinajul de Florii este deci o chemare pentru a întări comuniunea fraternă şi a edifica spiritual comunitatea creştină. Acest pelerinaj ne ajută să ne eliberăm din izolarea individualistă şi autosuficienţa omului secularizat care a pierdut sensul bucuriei duhovniceşti şi al sărbătorilor sfinte.
Aşa cum am mai spus în anii trecuţi, pelerinajul constituie o comuniune în procesiune, o adunare în mişcare, simbol al Bisericii în misiune, care, prin rugăciune şi cântare, cheamă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra întregului oraş. În acest sens, pelerinajul de Florii este o binecuvântare pentru fiecare oraş în care el este organizat. El începe de la o biserică şi se termină la o biserică, deoarece fiecare biserică ortodoxă este o icoană a Ierusalimului Ceresc.
Florile şi ramurile de finic sau salcie, pe care le purtăm în mâini, simbolizează darurile duhovniceşti adunate prin rugăciune şi pocăinţă, post şi împărtăşire euharistică mai deasă, dar şi prin fapte de milostenie în perioada Postului Mare, ca pregătire pentru a serba Sfintele Paşti.
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care şezând smerit pe asin intră în Ierusalim, ca apoi să Se jertfească pe Sine pentru mântuirea noastră, să dăruiască tuturor celor care au participat la acest pelerinaj mult har şi spor duhovnicesc în urcuşul tainic din Săptămâna Sfintelor Pătimiri şi să ne ajute tuturor să ne împărtăşim cu pace şi bucurie din lumina Învierii Sale, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră a tuturor.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit cu prilejul pelerinajului din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, sâmbătă, 12 aprilie 2014.