Pelerinajul de Florii, mărturisire de credinţă comună

Preasfinţiile Voastre,
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi pelerini,

Sărbătoarea Intrării Dom­nului în Ierusalim reprezintă în Arhiepiscopia Bucureştilor, ca de altfel în ultimii ani şi în întreaga ţară, prilejul or­ga­ni­zării de pelerinaje şi procesiuni ample, în cadrul cărora clerul şi credincioşii ortodocşi mărturi­sesc împreună, prin rugăciuni şi cântări bisericeşti, credinţa în Jertfa şi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În ziua de astăzi, valorile credinţei ortodoxe sunt din ce în ce mai mult supuse unor critici agresive, inspirate de ideologii de tip secularist şi consumist, în care viaţa fără referinţe la Dumnezeu este prezentată insistent ca fiind o viaţă emancipată sau modernă, opusă vieţii creştine tradiţionale. În acest context, valorile autentice ale Evangheliei lui Hristos trebuie cunoscute mai bine, iar mărtu­risirea publică a credinţei noastre ortodoxe devine din ce în ce mai mult o necesitate comunitară şi o datorie personală. Astfel, în cadrul Pelerinajului de Florii din acest an, ca şi în anii precedenţi, clericii şi credincioşii orto­docşi din municipiul Bucu­reşti şi din judeţul Ilfov au mărturisit din nou, în rugăciune şi cântare comună, credinţa în dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Domn al vieţii şi biruitor al morţii, Cel ce intră în cetatea Ierusalimului, pentru a ne elibera pe toţi din robia păcatului şi a patimilor egoiste şi a ne învăţa virtutea smereniei şi a iubirii milostive ca fiind urcuş spre Înviere.

În cântările slujbei Vecerniei Sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim se spune: „Astăzi harul Sfântului Duh pe noi ne-a adunat şi toţi, luând Crucea Ta, zicem: Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului; Osana, Celui dintru înălţime!“ 1  În lumina acestui imn, înţele­gem că rugăciunea noastră comună se face întru numele Domnului şi că suntem părtaşi lucrării sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Ne asemănăm astăzi întru totul celor care „au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Dom­nului», Împăratul lui Israel!“ (Ioan 12, 13). Prin cântarea „Osana!“, Îl recunoaştem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca fiind Împărat ceresc eliberator şi singur Mântuitor al lumii. Această rugăciune de laudă sau prea­mărire este specifică Noului Testament2, dar o regăsim şi în Sfânta Liturghie făcând referire la lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de noi şi unind în cântare pe toţi credincioşii Bisericii împreună cu lumea îngerească.

Pelerinajul realizat în ajunul Sărbătorii Floriilor ne pre­gă­teşte să intrăm în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului cu gând curat de pocăinţă şi de schimbare a vieţii noastre în bine. Numai prin rugăciunea unită cu pocăinţa, postul şi mi­los­tenia putem cunoaşte taina Crucii, a Morţii şi a Îngropării Domnului, Arhiereul nostru Cel veşnic, şi să ne împărtăşim apoi de lumina şi bucuria Sfintei Învieri.

Iubiţi pelerini,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2015 ca An omagial al mi­siunii parohiei şi mănăstirii azi şi An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii. În acest context, mesajul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim ne arată că, prin dreaptă cre­dinţă şi fapte bune, devenim misionari ai Evangheliei sau ai iubi­rii milostive a lui Hristos, într-o societate secularizată, fără repere spirituale stabile. De aceea, noi facem apel, în mi­siunea noastră creştină, la pu­terea exemplului pe care Sfinţii Bisericii şi marii păstori de suflete din trecutul neamului nostru ni-l transmit ca fiind lumină pentru viaţă. Tocmai reluarea acestui Pelerinaj de Florii, ini­ţiat în perioada interbelică şi întrerupt abuziv de autorităţile comuniste, dar reluat după 1990 în virtutea libertăţii recâştigate de poporul român, ne arată că, dacă respectăm modelele înain­taşilor şi dacă ducem mai departe cu gând bun misiunea lor, vom îmbogăţi moştenirea spirituală şi vom creşte în demnitate şi în unitate ca popor.

Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă despre puterea misiunii prin cuvânt în mijlocul cetăţii că, pe lângă rugăciunile adre­sate lui Dumnezeu pentru cei­lalţi, suntem datori şi să învăţăm şi să sfătuim pe cei ce au nevoie de învăţătura dumnezeiască: „Cuvântul nu ne este de folos numai la înălţarea de cântări şi mulţumiri lui Dum­nezeu, ci şi pentru a-i învăţa pe alţii şi a-i sfătui“ 3. În mijlocul unei societăţi ce urmează din ce în ce mai mult calea secula­ri­zării sau a înstrăinării omului de Dumnezeu, mesajul creştin trebuie să evoce taina iubirii mi­lostive şi jertfelnice a lui Dum­nezeu îndreptată către toţi oamenii. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă zicând: „Să ne străduim să îndreptăm, cu sfaturi şi cu îndemnuri, pe cei căzuţi în pă­cate, vorbindu-le despre măreţia iubirii de oameni a lui Dum­nezeu, despre covârşitoarea Lui bunătate şi despre nemăsurata Lui milostivire, ca să ne bucurăm de mai mare binecuvântare de la Dumnezeul universului, Care vrea «ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vin㻓 (1 Timotei 2, 4)4. În acelaşi sens, dorim ca Pelerinajul de Florii, organizat în centrul oraşului ca o mărturie a credinţei lucră­toare prin fapte bune, să transmită şi anul acesta mesajul iubirii milostive a lui Dumnezeu faţă de oameni şi al bunătăţii Sale nemărginite, manifestate în lucrările Sale sfinţitoare.

Binecuvântăm pe toţi cei care participă la acest Pelerinaj de Florii, clerici şi credincioşi mi­reni, şi ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care intră în Ierusalim şezând smerit pe asin pentru a Se jertfi pe Cruce pentru păcatele noastre, să dăruiască tuturor har sfinţitor şi spor duhovnicesc în pregătirea personală pentru primirea cu inimă curăţită şi cuget luminat a Sfintelor Paşti, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră. Amin.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt adresat cu prilejul pelerinajului din ajunul săr­bă­torii Intrării Domnului în Ierusalim, sâmbătă, 4 aprilie 2015.

Note:

1 ‑Triodul, Bucureşti, Ed. Insti­tutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Or­to­doxe Române, 2000, p. 529.

2 ‑Matei 21, 9; 21, 15; Marcu 11, 9-10; Ioan 12, 13.

3 ‑Sf. Ioan GurĂ de Aur, Omilia a LXXVIII-a la Matei, 3 (PG 58, 715), în: Sf. Ioan GurĂ de Aur, Scrieri, Partea a III-a, Omilii la Matei (Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, 23), trad. Pr. D. Fecioru, Bucureşti, Ed. Insti­tutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Orto­doxe Române, 1994, p. 892.

4 ‑Sf. Ioan GurĂ de Aur, Omilia a XXIX-a la Facere, 5 (PG 53, 267), în: Sf. Ioan GurĂ de Aur, Scrieri, Par­tea I, Omilii la Facere (I) (Pă­rinţi şi Scriitori Bise­ri­ceşti, 21), trad. pr. D. Fe­cioru, Bucureşti, Ed. Insti­tu­tului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 371.