Pelerinajul tradițional de Florii din București

Sute de clerici și mii de credin­cioși din București și Ilfov au participat sâmbătă, 12 aprilie, la tra­di­ționalul Pelerinaj de Florii din Capitală, luând parte în mod tainic la evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim. Alaiul procesio­nal, care a străbătut drumul de la Mănăstirea Radu Vodă până pe Dealul Patriarhiei, a fost condus de Preasfințitul Părinte Timo­tei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și a fost întâmpinat pe Colina Bucuriei de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a sfințit icoana praznicală și a rostit un cuvânt de învățătură.

Manifestarea duhovnicească a debutat la Mănăstirea Radu Vodă din București. La Altarul de vară al așezământului monahal, după slujba Vecerniei, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a săvârșit rânduiala binecuvântării ramurilor de salcie și de finic, care au fost apoi împărțite celor prezenți, clerici și pelerini. 

În continuare, preoții și diaconii din Capitală și din județul Ilfov, rânduiți pe protopopiate, preoții de caritate, preoții militari și preoții slujitori din cimitirele de stat, precum și clericii ostenitori în Adminis­trația eparhială și Administrația Patriarhală au pornit în procesiune către Catedrala Patriarhală, ur­mați de patru slujitori care purtau icoana Intrării Domnului în Ierusalim, cu toții în veșminte strălucitoare de procesiune, de culoare aurie și împodobite cu Crucea Patriarhală. Pe tot parcursul pelerinajului, membrii corului Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul” din București, dirijați de arhidiaconul prof. Nifon Constantin, au intonat troparul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim și cântări specifice Postului Mare și Săptămânii Sfintelor Pătimiri.

După ce slujitorii și credincioșii au parcurs Bulevardul Mărășești, Bulevardul Dimitrie Cantemir și latura de est și cea de nord a Pieței Unirii, a avut loc primul popas al pelerinajului la Biserica Domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche, Paraclis Patriarhal. Alaiul a fost întâmpinat în sunetele clopotelor de către slujitorii și ostenitorii lăcașului de rugăciune care au purtat Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, ripide și steaguri bisericești. Aici au fost înălțate cereri pentru sănătatea și ocrotirea în pace a poporului român, iar Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit Condacul al 2-lea al Acatistului Intrării Domnului în Ierusalim. Un al doilea popas a avut loc la Crucea Brâncovenească de la baza Dealului Patriarhiei, unde au fost din nou înălțate rugăciuni, iar ierarhul a citit Condacul al 11-lea al Acatistului menţionat.

Ajunși pe Colina Bucuriei în sunetul clopotelor și al cântărilor tra­diționale intonate de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, pelerinii, clerici și credincioși au fost întâmpinați de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de care s-au aflat Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, din Patriarhia Antiohiei, și Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal.

După rostirea unor cereri de mulțu­mire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Bisericii, Patriarhul României a săvârșit rânduiala sfințirii icoanei praznicului purtată de clerici în pelerinaj, după care a citit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor.

„Învierea lui Lazăr este icoană a învierii universale”

La final, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat însemnătatea duhovnicească a minunii învierii lui Lazăr din Betania, care a grăbit momentul Răstignirii Domnului, dar a și prefigurat învierea universală de la sfârșitul veacurilor: „Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Intrării Domnului în Ierusalim reprezintă o punte între postul ascetic de 40 de zile și Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, care are un conținut mistagogic, de participare tainică la suferințele lui Hristos, la Paștele Crucii, ca pregătire pentru a primi bucuria Paștelui Învierii Domnului. (...) Minunea învierii lui Lazăr a produs mare admirație și bucurie în poporul simplu și în rândul copiilor și tinerilor care L-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic și de măslin, cântându-I: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului» (Ioan 12, 13). Atunci, mulți iudei au crezut în Iisus. Din acest motiv, cărturarii și fariseii plini de invidie și ură au hotărât să-L ucidă. Astfel, învierea lui Lazăr a grăbit moartea lui Iisus prin răstignire înainte de Paștele iudaic. Însă Iisus a biruit moartea proprie prin Înviere și a devenit temelia învierii tuturor oamenilor la sfârșitul veacurilor. În troparul Floriilor se spune: «Învierea cea de obşte mai înainte de Pătimirea Ta încredinţându-o, pe Lazăr din morţi l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule». Așadar, învierea lui Lazăr este icoană sau preînchipuire a învierii universale. Această interpretare se află explicată mai întâi într-o scriere a Sfântului Chiril al Alexandriei, trecut la Domnul în 444, scriere numită «Comentar la Evanghelia după Ioan», dar și într-o predică a teologului apusean Petru Hrisologul, trecut la Domnul în anul 450. Acești doi Părinți, unul din Răsărit, iar celălalt din Apus, au interpretat într-un sens asemănător învierea lui Lazăr ca fiind o prefigurare a învierii de obște. Aceștia au observat că Iisus a mai săvârșit învierea fiicei lui Iair și a fiului văduvei din Nain, dar la scurtă vreme după moartea lor. În cazul prietenului Său, Lazăr, Iisus nu se grăbește să ajungă la Betania, ci ajunge abia în a patra zi, când Lazăr intrase în descompunere. Prin aceasta, Iisus a dorit să arate că poate învia nu numai pe cineva care a murit recent, ci și pe cineva care a intrat în descompunere, pe cineva care devine din nou pământ, pentru că a fost luat din pământ. Hristos Domnul a dorit ca din învierea prietenului Său să facă o icoană a învierii morților de la sfârșitul veacurilor”.

Totodată, Părintele Patriarh Daniel a evidențiat importanța participării la această procesiune tradi­țională atât pentru pelerini, cât și pentru întreaga cetate: „Pelerinajul de Florii este rugăciune în procesiune și adunare în mișcare a parohiilor și mănăstirilor, a clerului și credin­cioșilor mireni. El este o mărturisire a credinței în Hristos Cel răstignit și înviat, dar și o prietenie cu El, Biruitorul morții. Pelerinajul este o binecuvântare pentru cetate și o bucurie pentru pelerini”.

La final, Preafericirea Sa a adresat mulțumiri tuturor celor care au contribuit la organizarea procesiunii din acest an: Protoieriei Sector 4 Capitală, care a pictat icoana pentru procesiune; Protoieriei Sector 2 Capitală, pentru pregătirea iconițelor pentru pelerinii prezenți; Protoieriilor Sector 1, 3 și 5 Capitală, pentru oferirea stâlpărilor de finic pentru clerici; Protoieriilor Ilfov Sud și Ilfov Nord, pentru oferirea ramurilor de salcie pentru credincioși; preoților protopopi din Capitală și din Ilfov, coordonatorilor preoților de caritate și ai celor de cimitire, care s-au ocupat de prezența clericilor; Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și corului Seminarului Teologic din București, care au oferit răspunsurile liturgice; Serviciului colportaj și Sectorului cultural și comunicații media al Centrului eparhial, care s-au ocupat de pregătirea și distribuirea darurilor pentru preoți; Radioului și Televiziunii TRINITAS, care au oferit transmisiunea în direct și asigurarea sonorizării pe traseul pelerinajului.

De asemenea, au fost aduse mulțumiri și autorităților statului care au contribuit la organizarea pelerinajului: Primăria Municipiului București; Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului Bucu­rești; Inspectoratul General al Poliției Ro­mâne; Inspectoratul pentru Si­tua­ții de Urgență București-Ilfov; Serviciul de Ambulanță București- Ilfov; Poliția Locală a Municipiului București și Direcția Generală de Poliție Locală Sector 4. În încheiere, Patriarhul României le-a mulțumit pentru participare și rugăciune clericilor și celor 13.000 de credincioși prezenți la Pelerinajul de Florii din Capitală.