„Pentru români, Voievodul Ştefan a rămas tot timpul cel Bun, cel Mare şi cel Sfânt“

Vineri, 28 februarie 2014, la Muzeul Unirii din Iaşi, în prezenţa unui public numeros, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a devenit contemporan prin evocarea prof. univ. dr. Ştefan-Sorin Gorovei de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi. „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare - de ce Mare şi de ce Sfânt“ a fost tema conferinţei organizate de Asociaţia Tineretul Ortodox Român, filiala Iaşi.

„Voievodul Ştefan a găsit o Moldovă de lut şi a lăsat una de piatră“

În judecarea unei personalităţi, facem cea mai mare greşeală dacă aducem acea personalitate la nivelul nostru. Noi trebuie să ne înălţăm, noi trebuie să ne ridicăm la acel nivel la care el a trăit şi a accedat. Altminteri nu înţelegem mare lucru. Aceasta a fost ideea de debut a profesorului, care i-a invitat pe cei prezenţi să urmărească firul istoriei.

Lui Ştefan i s-a spus „cel Mare“ imediat după ce a murit, chiar şi din timpul vieţii lui. Pentru ce acest apelativ? Pentru fapte de arme, îndeobşte. Pentru marea capacitate de a conduce victorios anumite campanii. „Poporul din vremea lui l-a perceput ca atare şi i-a spus aşa pentru că a fost omul care şi-a îndeplinit în gradul cel mai înalt şi cel mai bun misiunea care i-a fost încredinţată. Domnul, principele era unsul şi alesul lui Dumnezeu. Omul acela - Ştefan - avea puterea toată şi era încredinţat că Dumnezeu i-a dat-o“, a precizat prof. univ. dr. Ştefan Gorovei.

În opinia dânsului, românii au fost şi sunt inguvernabili. Şi totuşi Ştefan a ştiut să-i adune pe toţi în jurul lui şi să-i ţină timp de 47 de ani cât a domnit, şi să facă în aşa fel încât voia lui, care era dreaptă, să fie respectată şi după ce a murit. A purtat 36 de războaie, dintre care 34 câştigate. Cu aceasta a rămas în toate cronicile Europei din vremea aceea: „El este cel care a înfrânt pe unguri, pe poloni, pe turci, pe tătari“. A găsit o Moldovă de lut şi a lăsat una de piatră. Kogălniceanu spune foarte frumos despre Ştefan cel Mare: „În toate satele acestei ţări a Moldovei, dacă este o construcţie, un pod, o biserică, o mănăstire, un turn, omul locului îţi va spune că este de la Ştefan cel Mare“.

„Lui Ştefan i s-a spus cel Sfânt pentru faptele lui cele mari“

De ce este Ştefan cel Mare - sfânt? „Mulţi suverani în Europa medievală au fost ridicaţi în rândul sfinţilor, unii la puţină vreme după moartea lor. Criteriile au fost în general cam aceleaşi: fie c-au fost martirizaţi de păgâni sau într-o răzmeriţă religioasă, fie pentru că au fost cei care şi-au creştinat poporul, fie pentru că au avut pur şi simplu o viaţă de sfânt. În vremea aceea, dacă s-a spus oamenilor că acest domnitor e în rândul sfinţilor, oamenii au crezut şi au acceptat. De ce la noi această încrâncenare când s-a stabilit ridicarea lui Ştefan în rândul sfinţilor? În fond, lui Ştefan i s-a spus cel Sfânt imediat după ce a murit“, a afirmat invitatul.

Potrivit acestuia, şi portretul pe care i-l face, din tradiţie, Grigore Ureche în cronica lui este absolut convingător din acest punct de vedere: „I s-a spus cel Sfânt nu pentru păcatele lui, că şi el a fost om, ci pentru faptele lui cele mari“. Să ne gândim numai la mucenicia ce a avut-o să-şi poarte piciorul acela rănit, timp de 42 de ani. La bătălia din Codrii Cosminului, în 1497, a trebuit să fie purtat pe targă. Datoria lui era să fie acolo, alături de ostaşii săi, cum spune cronica: „Şi unde vedea că este mai greu, se vâra ca să-i îmbărbăteze pe ai săi“. Oamenii l-au perceput ca un sfânt, ca un om care înţelege dificultăţile semenilor lui, un om cu lărgime de suflet, cu putere de înţelegere, un om care se cobora la nevoile celor care erau alături de el.

Încă din secolul al XVI-lea i s-a spus cel Sfânt şi sunt multe mărturii. „Pentru români, pentru moldoveni el a rămas tot timpul cel Bun, cel Mare şi cel Sfânt. Nu văd de ce ne-am socoti noi astăzi mai căpoşi decât strămoşii noştri. Pentru că avem impresia că ştim mai multe? Da, poate că ştim mai multe, dar înţelegem mai puţin. Poate că suntem capabili să aflăm tot mai multe, dar suntem incapabili să înţelegem mai plin, mai adânc, cu tot sufletul, cu toată inima pe cei care au fost înaintea noastră“, a conchis prof. univ. dr. Ştefan-Sorin Gorovei. (Maria B.)