Pescuirea minunată, lecție de pregătire a ucenicilor pentru a deveni Apostoli

În Duminica a 18-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, ­Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat că Evanghelia duminicală ne arată, în esență, că întâlnirea cu lucrarea lui Dumnezeu face din pescari Apostoli.

În cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în această duminică a fost citit un pasaj din Evanghelia după Luca (5, 1-11), text ce relatează evenimentul pescuirii minunate petrecute pe lacul Ghenizaret. În cuvântul său, Părintele Patriarh Daniel a subliniat trei învățături principale care reies din acest pasaj evanghelic: „În primul rând, pescuirea minunată reprezintă pregătirea ucenicilor lui Iisus pentru a deveni pescari de oameni, adică slujitori ai lui Hristos și ai Bisericii Sale. În al doilea rând, înțelegem că, de fapt, corabia din care Iisus predica mulțimilor Evanghelia este prefigurarea Bisericii lui Hristos, iar mulțimea peștilor adunați în corabie prefigura mulțimea credincioșilor care se vor aduna în Biserică în urma lucrării de propovăduire a Evangheliei de către Sfinții Apostoli. În al treilea rând, înțelegem că în lucrarea de slujire a Bisericii contează mai întâi harul sau ajutorul lui Dumnezeu și apoi priceperea omenească. Harul lui Dumnezeu se dăruiește celor care sunt sme­riți, ascultători și harnici. Aceste trei învățături principale sunt de mare folos pentru înțele­gerea tainei Bisericii, dar și a vieții creștine. Pescuirea minunată este o lecție de pregătire a ucenicilor pentru a deveni Apostoli, adică trimiși ai lui Hristos, pentru a propovădui Evanghelia mântuirii lumii tuturor popoarelor. Iisus, care vorbește din corabia lui Simon-Petru, arată de fapt o prefigurare a predicilor care vor fi rostite în Biserică, predici ce arată Evanghelia Împă­răției lui Dumnezeu și lucrarea de mântuire a oamenilor prin unirea lor cu Iisus Hristos”.

„Biserica a învățat de la Sfântul Apostol Petru lucrarea de recunoaștere a păcatului în fața sfințeniei”

În continuare, Patriarhul României a evidențiat smerenia și ascultarea cu care Simon-Petru a răspuns poruncii Domnului de a arunca mrejele în apă după o noapte de pescuit fără succes, atitudine al cărei rezultat a fost pescuirea minunată: „Petru nu era convins că va urma o pescuire minunată, însă a ascultat cuvintele Domnului din smerenie față de Învățătorul său. A dus corabia în adânc și a aruncat mrejele. Petru s-a arătat ca fiind un ucenic ascultător, smerit și împlinitor al poruncii Mântuitorului. Pentru că a fost astfel, a văzut în mod neașteptat mul­țimea peștilor prinși într-un timp foarte scurt. Evanghelia ne spune că Sfântul Apostol Petru nu a mulțumit lui Iisus pentru această pescuire minunată, nici nu s-a bucurat, ci a simțit că nu a fost un eveniment obișnuit, ci o lucrare dumnezeiască. De aceea, a căzut în genunchi la picioarele lui Iisus și a zis: «Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!» Remarcăm aici întâlnirea dumnezeirii lui Hristos, prin lucrarea Sa minunată, cu firea umană păcătoasă. Simon-Petru exprimă această teamă sfântă în fața prezenței dumnezeirii lui Hristos și cade în genunchi, se închină Lui și mărturi­sește, de fapt, că este Dumnezeu care face minuni, așa cum spun și cântările din Vechiul Testament. Exemplul lui Petru i-a inspirat pe toți slujitorii Sfintelor Altare. De aceea, când slujitorul intră în spațiul Sfântului Altar în Biserica Ortodoxă, se închină până la pământ și apoi sărută Sfânta Masă, care simbolizează deodată mormântul Mântuitorului din care El a înviat și tronul slavei Sale. În timpul Sfintei Liturghii euharistice, de mai multe ori cel ce slujește în fața Mesei Sfântului Altar spune: «Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul, și mă miluiește!» Așadar, Biserica a învățat de la Sfântul Apostol Petru această lucrare de recunoaștere a păcatului în fața sfințeniei lui Dumnezeu. (...) Când a văzut teama sfântă a lui Petru, Iisus l-a încurajat și i-a zis: «Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni». Pescar de oameni înseamnă că va fi apostol, va fi trimis de Dumnezeu la misiune”.

De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că întregul eveniment al pescuirii minunate prefigurează taina Bisericii, „fiindcă prin predicarea Evangheliei iubirii milostive și smerite a lui Hristos, oamenii vin spre El în Biserica Lui. De aceea, biserica, în primele veacuri, a avut formă de corabie. Cartea Constituțiile Apostolice, din secolul al 4-lea, spune că biserica trebuie să fie construită în formă de navă, îndreptată spre răsărit și având pastoforiile îndreptate în aceeași direcție. Această formă a bisericii simbolizează faptul că Biserica este corabia care îi trece pe oameni de pe tărâmul vieții pă­mân­tești, amestecată cu păcatul și moartea, pe cel al vieții cerești, în Împărăția lui Dumnezeu. Corabia mântuirii este spațiul Bisericii în care lumea se întâlnește, mai întâi prin botezul bazat pe credința în Iisus Hristos, cu iubirea veșnică a Sfintei Treimi. Taina Bisericii este centrul Evangheliei de astăzi”.

Evanghelia din Duminica a 18-a după Rusalii ne mai învață că harul lui Dumnezeu se dăruiește celor smeriți, ascultători și harnici: „Pescuirea minunată nu li s-a arătat unor pescari leneși, ci unora care s-au ostenit întreaga noapte fără să prindă nimic. Ei, care erau profesioniști, și-au recunoscut eșecul, astfel încât nu erau numai obosiți, ci și profund smeriți. La capătul puterii și priceperii lor limitate, omenești, a venit pe ne­aș­teptate harul sau ajutorul lui Dum­nezeu. De aceea, Sfântul Isaac Sirul spune că Dumnezeu dăruiește harul Său nu pentru mulțimea ostenelilor, ci pentru smerenia care derivă din mulțimea ostenelilor. Evanghelia ne arată că în Biserică trebuie să lucrăm cu smerenie și cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu chiar dacă suntem pregătiți sau ne considerăm profesioniști”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii noastre.