Pescuirea minunată, rodul harului dumnezeiesc

„În lucrarea bisericească mai întâi contează harul sau aju­torul lui Dumnezeu şi apoi priceperea omenească”, a spus Patriarhul României ieri, 25 septembrie, în cuvântul de învăţătură, la finalul Sfintei Li­tur­ghii săvârşite în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” din Reşedinţa Patriarhală.

Evanghelia Duminicii a 18-a după Rusalii relatează pescuirea minunată de pe Lacul Ghenizaret sau Marea Galileii (Ev. Luca 5, 1-11). Petru şi fraţii Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, după ce s-au ostenit o întreagă noapte ca să prindă peşte, s-au întors la ţărm. Dar, la îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos, ucenicii s-au întors în larg, iar mrejele s-au umplut, încât corăbiile erau să se scufunde. În faţa acestei fapte minunate, ucenicii, în loc să mulţumească şi să se bucure, s-au înspăimântat, fiindcă şi-au dat seama că pescuirea minunată este rodul lucrării lui Dumnezeu. Pescuirea minunată a fost o lucrare de pregătire a ucenicilor lui Iisus, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pentru ca ei să înţeleagă că lucrarea lor viitoare trebuie să se bazeze mai întâi pe lucrarea harului lui Hristos, nu pe forţele proprii. „Evanghelia ne arată că harul lui Dumnezeu primează faţă de priceperea şi osteneala omului. Iisus a vrut să arate ucenicilor că tot ceea ce fac ei când vor pescui, când vor aduna oameni în Biserica lui Hristos, nu este în primul rând meritul lor, ci este lucrarea harului lui Dumnezeu şi că ei nu lucrează singuri, ci sunt ajutaţi de harul lui Dumnezeu, pe care îl primesc atunci când devin slujitori ai lui Hristos. Ceea ce ne învaţă ucenicul Simon-Petru prin pescuirea minunată în largul mării este un capitol de eclesiologie, adică de teologie privind la taina Bisericii lui Hristos şi a păstorului în Biserică. În lucrarea bisericească mai întâi contează harul sau ajutorul lui Dumnezeu şi apoi priceperea omnească”, a spus Patriarhul României.

Harul, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, transformă eşecul sau neputinţa în succes sau izbândă, atunci când omul, din multa osteneală, a învăţat multa smerenie. „Harul lui Dumnezeu se dă celor smeriţi şi harnici. Domnul Iisus Hristos nu a săvârşit minunea pescuirii pentru nişte pescari leneşi, care au dormit toată noaptea, ci pentru pescarii harnici, care s-au ostenit toată noaptea şi care, ­fiindcă n-au prins nimic, s-au smerit mult. Abia atunci când i-a aflat în stare de oboseală, după osteneală, şi în stare de smerenie, după neizbândă, Hristos Dumnezeu le-a dăruit ajutorul Său care face minuni. În această privinţă, Sfântul Isaac Sirul spune că Dumnezeu dăruieşte omului harul Său pentru smerenia care vine din multe osteneli”, a explicat ­Întâistătătorul Bisericii noastre.