Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Pictura bisericii din Fântânele, Iași, sfințită de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
În Duminica întâi după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a binecuvântat pictura Bisericii „Sfântul Nicolae” din localitatea Fântânele, comuna Andrieșeni, județul Iași. După sfințire, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de slujitori la un Altar de vară amenajat în proximitatea lăcașului de închinăciune.
Credincioșii din localitatea ieșeană Fântânele au trăit duminică momente de aleasă bucurie duhovnicească, fiind ziua în care Mitropolitul Moldovei a poposit în mijlocul lor, le-a binecuvântat eforturile din ultima perioadă sfințind pictura bisericii, i-a binecuvântat și a pus la inimile lor cuvânt de folos duhovnicesc.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre sfinții prăznuiți duminică de Biserica Ortodoxă, arătând că ei sunt mărturisitori ai lui Dumnezeu.
„Sfinții sunt cei care nu se rușinează să Îl mărturisească pe Dumnezeu. Sfinții sunt mărturisitori ai lui Dumnezeu. Sunt cei care au avut privirea lor țintită spre Iisus Hristos, începătorul și primitorul credinței. Care a fost viața lor? Cum pot fi ei definiți? Cum exercită putere de inspirație în viața noastră aceștia? Sunt multe răspunsurile care pot fi date. Dar ne rezumăm la câteva încercări de răspuns. Sfinții sunt cei care au înțeles că rostul vieții lor se împlinește în legătura cu Hristos și cu taina dragostei. Căci fără de Hristos și fără de dragoste, omul nu poate ajunge la Dumnezeu. Și neajungând la Dumnezeu, nu își împlinește scopul pentru care trăiește. O viață fără de Dumnezeu și fără de dragoste este o viață fără sens, o viață cu multă moarte, o viață fără rost. Sfinții sunt cei care au întipărit în viața lor lăuntrică chipul Domnului Hristos. Prin venele lor nu a curs sângele lui Adam cel vechi, adică sângele păcatului, ci a fost prezent în ființa lor dinlăuntru sângele Domnului Hristos, al lui Adam cel nou, al faptelor celor bune, al credinței, al nădejdei și al dragostei. Sfinții sunt cei care nu au viețuit omenește, ci dumnezeiește. Adică s-au luptat ca viața lor să se desfășoare după gândul Domnului, nu după mintea lor, împlinindu-se în viața lor ceea ce noi cerem în Rugăciunea Domnească: Precum în cer, așa și pe pământ”.
La final, pentru meritele deosebite, părintele paroh Paul Sebastian Tașmoc a fost hirotonit iconom stavrofor, iar fostul paroh al bisericii, părintele Constantin Ulman, a primit rangul de iconom.