Pocăinţa, uşa de intrare în Împărăţia lui Dumnezeu

În duminica a doua a Triodului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie săvârşită în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a arătat cât de mare este puterea duhovnicească a pocăinţei, ca putere vindecătoare de boala păcatului şi de refacere a comuniunii omului cu Dumnezeu şi cu semenii. Pilda Fiului risipitor reprezintă icoana tainei sfintei mărturisiri şi a iertării păcatelor. "Tatăl care primeşte acasă pe fiul risipitor şi rătăcit este chipul Tatălui Ceresc care se bucură când omul păcătos se căieşte de păcatele sale şi se întoarce la Dumnezeu. Se întoarce de la păcat la virtute, de la lucrările diavolului la împlinirea voii lui Dumnezeu şi de la întunericul păcatului la lumina comuniunii cu Dumnezeu. Vedem căinţa ca primă treaptă a pocăinţei, apoi hotărârea de a mărturisi păcatele şi cererea de iertare de păcate. De asemenea, vedem cum părintele oferă această iertare, iar după iertare vine bucuria comuniunii, masa oferită în cinstea reîntoarcerii fiului risipitor reprezintă, după tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie, care se dăruieşte celor care s-au pocăit de păcatele lor şi au primit iertare sau dezlegare de păcate. Părintele din Evanghelie este şi chipul duhovnicului sau al părintelui duhovnicesc, care devine vindecător de suflete prin faptul că păcatul este o boală a sufletului şi duhovnicul este un doctor duhovnicesc care ştie cum să vindece rănile pe care le lasă în viaţa omului păcatul", a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Mesajul central al Evangheliei este schimbarea vieţii noastre prin pocăinţă şi lepădarea de păcat, întrucât acesta este ruperea comuniunii sau alianţei cu Dumnezeu. În Vechiul Testament, păcatul este văzut ca o uitare a lui Dumnezeu şi a împlinirii poruncilor Lui, iar în Noul Testament, o înstrăinare de Dumnezeu, necredinţă şi nesimţire duhovnicească. Păcatul, a arătat Preafericirea Sa, nu este doar o încălcare a unei legi exterioare, "ci este o boală a sufletului, o dezordine existenţială la toate nivelurile", iar pocăinţa, mai numită şi "botezul lacrimilor", întrucât, "botezul în apă şi Duh se săvârşeşte o singură dată. Pocăinţa ca botez al lacrimilor se săvârşeşte cât mai des, pentru a curăţi haina cea dintâi, primită la botez, precum s-a dat fiului risipitor haina cea dintâi. Aceasta înseamnă că prin pocăinţă se reface haina cea dintâi, adică puritatea sufletului".