De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Pomenirea modelelor tuturor femeilor credincioase
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în Duminica a 3-a după Paști, 30 aprilie, la Mănăstirea Pasărea din județul Ilfov. După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură și a binecuvântat obștea monahală, precum și pe credincioșii prezenți la slujbă, dăruindu-le iconițe.
Biserica Ortodoxă a pomenit în a treia duminică după Paști pe femeile mironosițe care au venit în dimineața Învierii la mormântul Domnului Iisus Hristos. În cuvântul de învățătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii din biserica mare a Mănăstirii Pasărea, Patriarhul României a spus că în Biserică oamenii retrăiesc liturgic întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos înviat. „Vedem în femeile mironosițe modelul omului credincios, care ascultă Evanghelia Învierii Domnului și crede ceea ce se spune în Evanghelie așa cum femeile mironosițe au crezut ceea ce le-a spus îngerul de la mormântul Domnului, că Iisus Hristos a înviat din morți. Pentru credința lor smerită și ascultătoare, s-au învrednicit de a se întâlni cu Însuși Iisus Hristos Cel înviat. Iată cum răsplătește Hristos Domnul pe cei care dis-de-dimineață vin la biserică și se pregătesc să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului! Le dă bucurie mai presus de orice cuvânt. Am învățat de la femeile mironosițe că, atunci când intrăm în Sfântul Altar și ne apropiem de masa altarului care simbolizează mormântul lui Hristos și tronul de slavă al Învierii Sale, ne închinăm până la pământ ca și când am cuprinde picioarele Mântuitorului răstignit și înviat. De pe Sfânta Masă primim Sfânta Împărtășanie și ne întâlnim astfel cu Hristos Domnul, care S-a ridicat din morți”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a spus că după modelul femeilor mironosițe, de-a lungul istoriei, femeile credincioase din Biserică mărturisesc, prin discreția, fidelitatea și dăruirea lor, puterea lui Dumnezeu care schimbă viața oamenilor. „Aceste femei mironosițe sau purtătoare de aromate, pomenite astăzi, sunt Maria Magdalena; Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, numită și Maria lui Cleopa; Ioana, soția lui Huza; Salomeea și Suzana, iar sinaxarul mai adaugă aici pe Marta și Maria, surorile lui Lazăr.
Aceste femei sunt icoane ale tuturor femeilor credincioase care au iubit pe Hristos, care au iubit Biserica Lui, și așa cum femeile mironosițe au adus miruri de mare preț în dimineața Învierii Sale la mormânt, tot așa, aceste femei credincioase împodobesc bisericile noastre cu podoabe de mare preț, ajută la construirea de biserici, contribuie la consolarea celor săraci și flămânzi, bolnavi, singuri și bătrâni. Ele sunt mărturisitoare în societate prin evlavia și credința lor, și aduc pace și bucurie și în sufletele învolburate din cauza greutăților vieții”, a arătat Preafericirea Sa. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit tinerilor și copiilor prezenți la slujbă în semn de binecuvântare iconițe și i-a îndemnat pe aceștia, precum și pe părinții lor să se împărtășească în timpul Sfintei Liturghii la momentul potrivit, din fața Ușilor Împărătești ale altarului, când preotul iese cu Sfântul Potir și rostește cuvintele: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!” Preafericirea Sa a dăruit stavroforei Mihaela Costache, stareța Mănăstirii Pasărea, mai multe cărți pentru biblioteca mănăstirii, și a primit din partea acesteia un buchet cu flori. De asemenea, Patriarhul României a binecuvântat obștea de monahii de la Mănăstirea Păsărea, femei purtătoare de miruri ale vremurilor noastre, care desfășoară în câmpul vieții bisericești numeroase ascultări și oficii monahale, confecționând și înfrumusețând obiecte liturgice valoroase în cadrul Atelierelor Patriarhiei Române de la Mănăstirea Pasărea, sau sporind activitatea social-filantropică a Bisericii prin îngrijirea celor bătrâni, bolnavi și singuri, sau prin filantropia zilnică față de cei care trec pragul mănăstirii.