La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Pomenirea Regelui Mihai I la Catedrala Patriarhală
S-au împlinit ieri, 5 decembrie, cinci ani de la trecerea la cele veșnice a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României. Pentru a comemora acest moment, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit slujba Parastasului în Catedrala Patriarhală din București, în prezența Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei Române, și a Alteței Sale Regale, Principele Radu.
Ierarhul, alături de un sobor de preoți și diaconi, de membri ai familiei regale și de credincioși prezenți, s-a rugat pentru odihna sufletului monarhului și a întregului său neam adormit în Domnul. Răspunsurile la strană au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul Mihail Bucă.
La finalul slujbei Parastasului, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt în care a evocat personalitatea Regelui Mihai I al României și, în special, viața sa religioasă și legăturile lui cu lăcașul de rugăciune în care a fost pomenit: „Părintele Dumitru Stăniloae afirma că un om care a avut o mamă atât de evlavioasă ca Regina Elena, precum și un profesor atât de bine pregătit ca părintele acad. Nicolae M. Popescu, nu poate fi decât un patriot autentic și un creștin profund. De aceea, slujba de astăzi, din această Catedrală Patriarhală, este pe deplin justificată. Aici a fost uns Rege al României cu Sfântul și Marele Mir în anul 1940, de către Patriarhul Nicodim Munteanu. Acesta, asemenea predecesorului său, mitropolitul primat şi primul patriarh, Miron Cristea, a arătat o apropiere părintească faţă de tânărul rege. Din păcate, îndelungatul său exil l-a îndepărtat de țară, de capitala ei și de Catedrala Patriarhală. Însă în exil a rămas fidel poporului său, căruia i-a adresat mesaje la marile sărbători naționale și religioase, îndemnându-l să rămână înrădăcinat în dreapta credință ortodoxă și în iubirea față de valorile noastre naționale. Când a fost posibil, a revenit în țară la invitația făcută de Biserica Ortodoxă Română, participând în anul 1992 la sărbătoarea Paștilor de la Mănăstirea Putna, unde își doarme somnul Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, de la care Regele Mihai a preluat valorile apărării credinței și iubirii de neam. (...) A vizitat în mai multe rânduri, din nou, Catedrala Patriarhală. Ultima dată a participat în 30 septembrie 2007 la întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, arătând prin prezența sa necesitatea de a cultiva relații armonioase între Biserică și Stat”.
Majestatea Sa Mihai I a fost Rege al României între anii 1927-1930 și 1940-1947, fiind obligat să abdice la presiunile Partidului Comunist la 30 decembrie 1947. Și-a petrecut mare parte din viață în exil, trecând la Domnul la 5 decembrie 2017 în reședința sa din Aubonne, Elveția, la vârsta de 96 de ani.