Portrete în cuvinte: Şase decenii de slujire cu demnitate şi credinţă

Toamna, când se culeg roadele, an de an, de câteva decenii, cântăreţul Ioan Ilieş de la Biserica "Sfântul Haralambie" din Târgu Neamţ îşi serbează aniversarea. Este născut în comuna Răuceşti, judeţul Neamţ, iar în toamna anului trecut a împlinit 80 de ani. În ziua aniversării, se adună, în Casa socială a parohiei, ca să-l sărbătorească, membrii Consiliului şi Comitetului parohial, preoţi, copiii din Corul "Angeli" - înfiinţat de către acest creştin ales de Dumnezeu să păzească cu demnitate şi credinţă învăţătura Bisericii străbune.

Slujeşte Biserica de aproape şase decenii. Dirijorul corului mereu are aţintiţi ochii spre dânsul. A crescut şi învăţat la strană viitori preoţi, preotese, monahi şi monahii. Chiar şi cei care au rămas în viaţa laică şi au avut fericirea să guste din dulceaţa cântărilor religioase alături de dumnealui îi aduc mulţumiri cântăreţului nostru pentru că fără ajutorul său nu ar fi putut descifra tainele muzicii sacre.

Ioan Ilieş a slujit Biserica în vremuri bune, dar şi în vremuri de restrişte; doar păzind cu sfinţenie cele zece porunci, aşa a biruit. Împreună cu soţia sa, Ana, s-a rugat la Dumnezeu ca cei trei copii ai lor să slujească Biserica, şi rugăciunea lor a dat roadă bună: cei doi fii, Ioan şi Vasile, au devenit preoţi, iar fiica, Iuliana, e preoteasă. Roadele s-au înmulţit, căci şi nepotul, Vasilică, a îmbrăcat haina preoţiei şi slujeşte împreună cu tatăl său, părintele Vasile Ilieş, în Biserica "Naşterea Domnului" din Fălticeni.

Cu ochii limpezi, dar încărcaţi de nostalgia vremurilor trecute, aşa îşi începe povestea dascălul: "Când eram elev la şcoala de cântăreţi bisericeşti din Roman, mergeam pe jos zeci de kilometri şi dorinţa de a învăţa îmi dogorea sufletul. Într-adevăr, această râvnă emana de la profesorul meu, arhidiaconul Ioan Ivan, care mai apoi a slujit seminarul de la Neamţ decenii la rând. Eram acasă 11 copii şi Dumnezeu ne înmulţea pâinea şi peştii în fiecare zi. Am fost nevoit să răzbat în viaţă, dar mereu am menţinut un anumit echilibru, chiar verticalitate aş spune, pentru că numai aşa am putut duce şi alte demnităţi pe care le-am avut. Am fost şi directorul unei întreprinderi şi, având în subordine sute de oameni, i-am învăţat să se roage lui Dumnezeu şi să muncească cinstit. Aduc slavă Domnului pentru darurile Sale". (preoteasa Olguţa Caia)