La Biserica cu hramurile "Sfântul Nicolae" şi "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din incinta Institutului de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL Panduri "Prof. Dr. D. Hociota" din Bucureşti, s-a desfăşurat ieri a XVIII-a sesiune a Cercului pastoral "Comunicare şi Comuniune" al preoţilor de spitale din Bucureşti.
Tema conferinţei a fost "Comunicarea orală, mijloc al transmiterii cuvântului lui Dumnezeu în misiunea preotului de caritate". Au mai participat cadre medicale din cadrul Institutului de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL Panduri. Sesiunea a fost deschisă de părintele Florin Mircea de la Spitalul Clinic de Nefrologie "Dr. Carol Davila", care a prezentat câteva posibilităţi de catehizare pe care preotul de caritate le poate folosi în cazurile pe care le întâlneşte în spital. "Preotul de caritate are menirea de a răspunde într-o manieră creştină provocărilor interioare ale bolnavilor, şi aceasta se împlineşte cel mai bine prin cateheză, prin dialogurile duhovniceşti pe care preotul le are cu cei aflaţi în suferinţă. În acest sens, exclusiv suferinţa ne relevă dependenţa noastră de iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu, de harul Său, arătându-ne fragilitatea persoanei umane, care poate trece mai uşor peste suferinţă alături de cei dragi, dar şi alături de comunitatea din care face parte şi care se roagă pentru membrii bolnavi. Suferinţa în sine pune cel mai bine în evidenţă limitele existenţei noastre pământeşti, putând determina apropierea omului indiferent de Dumnezeu; în acest context, preotul de caritate are datoria sfântă de a-l apropia pe cel suferind de Dumnezeu, arătându-i că Dumnezeu este Părintele iubitor, îndelung răbdător, care aşteaptă întoarcerea celui ce a greşit. Desigur, aceste convertiri pe patul de suferinţă sunt rar semnalate, dar cu atât mai speciale şi mai bine plăcute lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, pilduitoare pentru credincioşii căldicei sunt descoperirea, cunoaşterea lui Dumnezeu în încercările concrete, de limită ale vieţii, după cum sublinia părintele Dumitru Stăniloae: "În fiecare sărac şi asuprit şi bolnav ne întâmpină Hristos, cerându-ne prin coborâre ajutorul nostru"", a arătat părintele Florin Mircea.
Şi spitalul poate ajunge "biserică"
În continuare, părintele referenţiar a subliniat necesitatea catehizării în spital, exigenţele auditoriului de care trebuie să ţină cont preotul de caritate, dar şi permanenta comunicare între medic şi preot, fiindcă precum biserica este numită în scrierile Sfinţilor Părinţi drept "spital duhovnicesc", tot astfel şi spitalul poate ajunge "biserică", în care preotul, bolnavii şi personalul medical prin rugăciune, iubire, prin Taina Spovedaniei şi împărtăşirea din acelaşi potir, prin comuniunea spirituală devin o familie duhovnicească.
"Se pleacă de la ideea că fiecare persoană este unică şi, chiar în suferinţă, ea dă mărturie de credinţa şi dragostea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, că Dumnezeu o iubeşte în starea de rugăciune şi de smerenie şi o întăreşte pe patul durerii. Cu atât mai mult, preotul prin cuvântul său îi ajută să înţeleagă sensul suferinţei şi al vieţii în prisma veşniciei. Prin suferinţă se pot vedea "ferestrele cerului". Pe patul de suferinţă se poate ajunge la credinţă, după o viaţă duhovnicească în derivă, iar preotul trebuie să fie alături de cel încercat de întrebări, aşteptări sau temeri. Atunci când preotul va fi şi el asaltat de prea multă suferinţă va găsi ajutor în rugăciune şi cuvântul său de învăţătură va fi întărit de harul lui Dumnezeu, primind astfel putere să reînceapă lupta întru cuvânt", a evidenţiat părintele Florin Mircea de la Spitalul Clinic de Nefrologie "Dr. Carol Davila".
Părintele Ionuţ Victor Duţă de la Centrul Medical Munposan 94, care a reliefat că, dacă pentru necredincioşi boala este lipsită de sens, fiind o piedică în năvala lor de a se bucura de desfătările trupeşti, pentru creştini, boala poate fi un prilej de curăţire sufletească. De asemenea, preoţii de caritate au o activitate aparte, deoarece ei dispun de un timp foarte scurt pentru a rezolva sau a încerca să rezolve problemele pacienţilor sosiţi în spital. "Comunicarea cu pacientul încă de la internarea sa poate juca un rol determinant în procesul de vindecare al acestuia. Cu cât pacientul cunoaşte mai multe detalii despre starea sa fizică, psihică şi chiar duhovnicească, cu atât procesul de vindecare se poate grăbi, deoarece se pot evita anumite stresuri ce pot apărea în astfel de situaţii. Întâlnirea dintre preot şi bolnav în incinta spitalului trebuie să fie ca un balsam pentru sufletul suferindului, întrucât un sfat, o vorbă bună, o mângâiere sufletească sunt elemente ce pot reda încrederea în sine a pacientului, îi pot da energia necesară de a înfrunta boala şi, mai ales, îi redau încrederea în puterea Bunului Dumnezeu", a precizat părintele Ionuţ Victor Duţă.
Comunicarea uneşte oamenii cu oameni
Părintele referenţiar a prezentat drept mijloace de transmitere a cuvântului lui Dumnezeu în misiunea preotului de caritate comunicarea orală prin care preotul trebuie să-l repună în legătură cu Dumnezeu sau presa scrisă, radioul şi televiziunea. "Comunicarea cu bolnavul şi transmiterea cuvântului lui Dumnezeu acestuia în momentele de cumpănă prin care trece atunci când se află în suferinţă pot fi un bun prilej de a întoarce omul cu faţa către Dumnezeu, către Creatorul său, pentru a-l repune în comuniune cu acesta. Comunicarea, prin toate mijloacele sale, este cea care uneşte oamenii cu oameni şi pe oameni cu Dumnezeu!", a încheiat părintele Ionuţ Victor Duţă de la Centrul Medical Munposan 94. După prezentarea referatelor, au urmat dezbateri cu privire la tema propusă, dar şi diferite probleme cu care se confruntă preoţii de caritate în spitale.
Organizatori
Evenimentul a fost organizat de Sectorul Social-filantropic al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar această sesiune a fost prezidată de părintele Mircea Marian Pintică, coordonatorul preoţilor de spitale din cadrul Sectorului Social-filantropic şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi Eugen Bucur, inspector asistenţă religioasă în cadrul aceluiaşi sector. Întrunirea preoţilor de caritate a fost precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii.
"Preotul de caritate are menirea de a răspunde într-o manieră creştină provocărilor interioare ale bolnavilor, şi aceasta se împlineşte cel mai bine prin cateheză, prin dialogurile duhovniceşti pe care preotul le are cu cei aflaţi în suferinţă." - Pr. Florin Mircea de la Spitalul Clinic de Nefrologie "Dr. Carol Davila"
.jpg)
