„Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim darurile Sale”

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, 6 martie 2022, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat faptul că, în esență, pasajul evanghelic rânduit (Matei 6, 14-21) ne învață că postul este o ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu.

În cuvântul său de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat sensurile duhovnicești ale Evangheliei Duminicii Lăsatului sec de brânză, care înfățișează învățătura Mântuitorului Iisus Hristos despre iertare, post și neagonisire: „Deși nu este lung, pasajul evanghelic de astăzi este plin de învățături duhovni­cești, dintre care trei sunt mai mari, mai importante. Prima este aceasta: dacă iertăm greșelile semenilor noștri, și Dumnezeu va ierta greșelile noastre. A doua învăță­tură: postul este o ofrandă sau jertfă de iubire a noastră față de Dumnezeu și exprimă atât recunoștința celui care postește pentru darul vieții, cât și dorința de a-și sfinți viața. A treia învățătură este cea referitoare la comorile cerești, Mântuitorul îndemnân­du-ne să nu adunăm comori materiale pe pământ, întrucât ele sunt limitate, trecătoare și instabile, pierzându-și repede valoarea. Comorile netrecătoare sunt cele cerești și acestea se adună în suflet, fiind darurile Duhului Sfânt cultivate de om prin rugăciune, prin împăr­tă­șirea cu Sfintele Taine și prin fapte bune. Acestea sunt, în esență, sfințenia, pacea și bucuria întru Duhul Sfânt, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani”.

În continuare, Patriarhul României a eviden­țiat legătura dintre mesajul pasajului evanghelic, rânduit chiar înainte de începutul Sfântului și Marelui Post, și slujba Vecerniei din seara acestei duminici, care împreună pun accentul pe importanța și necesitatea iertării greșelilor semenilor noștri: „Duminica aceasta se mai numește și Duminica iertării. Cerem tuturor să ne ierte greșelile și noi, la rândul nostru, iertăm tuturor greșelile. Trebuie să remarcăm că nu cerem iertarea oamenilor, ci a greșelilor acestora, fiindcă valoarea unei persoane este mai mare decât o faptă rea săvârșită la un moment dat. Mântuitorul ne spune că iertarea greșelilor semenilor este necesară pentru a reface legătura noastră cu Dumnezeu. Nu se poate ajunge la Dumnezeu ocolindu-ne semenii, pentru că fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu Cel milostiv și iertător și are menirea de a merge spre asemănarea cu Creatorul său. Când omul iartă greșelile celorlalți, se produce o schimbare: el intră în stare de smerenie, își răstignește propriul egoism și propriul orgoliu. Evanghelia ne arată că pentru a intra în perioada Postului Sfintelor Paști avem nevoie și de smerenia dobândită prin iertarea greșelilor semenilor noștri. Iertarea rupe barierele de dușmănie și dorința egoistă de răzbunare față de cel care ne-a greșit. Ea aduce o schimbare atât sufletului, cât și relațiilor dintre oameni: din starea de dușmănie, uneori reciprocă, se ajunge la reconciliere sau împăcare. Numai atunci omul se poate ruga în mod deplin”.

Vorbind despre învățătura evanghelică privind postirea, Întâistătătorul Bisericii noastre a afirmat: „Discreția și smerenia recomandate de Mântuitorul în timpul postirii ne arată că postul trebuie să izvorască mai întâi din evlavie și iubire față de Dumnezeu, fiind un act de intimitate, o ofrandă sau jertfă duhovnicească de sine. Omul, care e dependent în viața sa biologică de lucrurile materiale, limitate și trecătoare, renunță fie la cantitatea lor, fie la felurile lor gustoase și atrăgătoare și arată că, atunci când postește și se roagă, hrana lui duhovnicească este mai importantă decât hrana materială. Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Sale, care sunt trecătoare, dar necesare pentru existența vieții trupului. Prin post se arată că dorința de a vorbi cu Dumnezeu și de a ne hrăni din iubirea Sa, transmisă omului prin rugăciune, este mai importantă decât alipirea exagerată, pătimașă și lacomă față de lucrurile materiale. Omul postitor Îl iubește mai mult pe Dăruitor decât darurile Sale”.

În încheiere, Părintele Patriarh a remarcat: „În perioada care urmează, Biserica a rânduit ca hrana creștinului ortodox să provină din produse vegetale. Alimentele de origine vegetală predispun organismul la rugăciune, la trezvie duhovnicească și pocăință. Starea de post este însoțită de pocăință, dar baza postului și a pocăinței este rugăciunea. Cine postește și nu se roagă nu se înduhovnicește. Sfântul Vasile cel Mare ne spune că prin post slăbim trupul, dar întărim sufletul, diminuând patimile și consolidând dorința noastră de comuniune cu Dumnezeu. Sfinții Părinți au pus accentul nu numai pe înfrânarea de la bucate, ci și pe cea de la păcate. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că «toate membrele corpului nostru trebuie să postească prin înfrânare de la priviri păcătoase, cuvinte, gesturi și fapte păcătoase». Școala postului este o școală de sfințire, de înduhovnicire. Cei care au înțeles perioada postului nu ca pe o sumă de restricții care duc la crispare și tristețe, ci ca pe o școală a libertății de a-L iubi pe Dumnezeu Dăruitorul mai mult decât darurile Sale, se bucură cu adevărat fiindcă simt că primesc în schimb, pentru jertfelnicia lor, prezența Duhului Sfânt în viața lor. Darurile obținute în timpul postului sunt florile cu care noi Îl întâmpinăm la Intrarea în Ierusalim pe Domnul”.