Postul, eliberare spirituală şi trupească

În toate bisericile ortodoxe din ţară se oficiază în primele patru zile ale săptămânii slujba Pavecerniţei, în cadrul căreia se citeşte Canonul cel Mare sau Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Aceste slujbe marchează începutul Postului Mare, o perioadă de pregătire duhovnicească pentru marele praznic al Paştelui.

La Catedrala mitropolitană din Sibiu, slujbele amintite au fost oficiate luni, 7 martie, în prima zi de post, de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu preoţii şi diaconii slujitori ai lăcaşului de cult. Credincioşi din Sibiu şi studenţi ai Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din oraş au participat la slujbele religioase, iar răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic "Sfântul Andrei" al Catedralei mitropolitane.

Despre semnificaţiile postului, specificul Postului Mare şi modul în care trebuie să ţinem acest post ne-a vorbit IPS Mitropolit Laurenţiu.

"Cu toate că înţelesul general al postului este cel de restricţie şi pare a fi o greutate, de fapt, postul este o eliberare atât spirituală, cât şi trupească, întrucât este un act complex. Nu este suficient să mâncăm produse de post şi să ne lăudăm că suntem credincioşi. În primul rând trebuie să dovedim că acest regim alimentar pe care îl respectăm datorită rânduielii bisericeşti, el ne aparţine, îl facem de bunăvoie, ca un efort extraordinar de benefic pentru noi. Întâi de toate, este benefic pentru trup, pentru că organismul are nevoie de o dezintoxicare, de o eliberare de greutatea pe care o impunem în timpul anului cu diferite mâncăruri, care sunt folositoare, dar foarte multe dintre ele sunt şi greu de purtat. Trebuie să fim conştienţi că prin acest efort, prin această jertfă, săvârşim un act de cult.

Postul Paştelui are două perioade: cea a patruzecimii, în care postim 40 de zile până la Intrarea Domnului în Ierusalim, şi cea din Săptămâna Patimilor, o perioadă specială, cea mai intensă din punctul de vedere al asprimii postului. Postul are patru stări de asprime: postul obişnuit, când ne abţinem de la anumite alimente, postul aspru, care se face până seara, când gustăm mâncare uscată, postul negru sau postul total, numit şi postul euharistic, pentru că de seara, când mâncăm ultima dată, şi până a doua zi, când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, nu mâncăm şi nu bem nimic şi, în cele din urmă, postul cu dezlegare la untdelemn, vin şi peşte", ne-a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

"Liturghia aproapelui"

În continuare, Părintele Mitropolit ne-a vorbit despre folosul duhovnicesc al postului, care trebuie însoţit de rugăciune şi faptele bune, exprimate prin grija faţă de semenii aflaţi în nevoi materiale.

"Din obişnuinţă, spunem că cei bătrâni nu trebuie să postească, cei care muncesc nu postesc pentru că au nevoie de hrană multă, iar copiii sunt prea mici pentru post. Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o predică extraordinară despre post, dovedeşte că postul este pentru fiecare stare, etapă din viaţă, o şansă extraordinară. Postul pentru prunci este lapte, hrană duhovnicească, spune marele ierarh, pentru tineri este virtute, bărbăţie, puterea de a te învinge pe tine, pentru cei care muncesc este forţă şi tărie, iar pentru bătrâni este toiag al bătrâneţilor.

Dacă vrem să fim sănătoşi şi trupeşte, şi sufleteşte, avem această şansă de a încerca postul de bucate, împreună cu cel de păcate, pentru că în perioada aceasta curăţirea de păcate prin Taina Spovedaniei şi, mai ales, pregătirea pentru Taina Împărtăşaniei sunt şansele noastre de a ne uni cu Hristos şi a sta la masa Împărăţiei. La post trebuie să adăugăm rugăciunea şi faptele bune, cele două aripi cu care creştinii pot să călătorească împreună cu Hristos şi să dobândească o stare duhovnicească deosebită.

În această perioadă sunt datorii faţă de aproapele pe care trebuie să ni le îndeplinim mai mult. Activitatea socială a Bisericii s-a dezvoltat foarte mult în ultimul timp şi de aceea, alături de instituţiile de stat şi cele nonguvernamentale, trebuie să săvârşim o lucrare de ajutorare a aproapelui. Aceasta este Liturghia aproapelui. Dacă privim spre cer mai mult decât spre pământ, vom avea înţelegere şi linişte interioară. Noi toţi, ca oameni ai Bisericii, dacă nu aducem un ajutor spre binele, liniştea şi pacea semenilor şi a comunităţilor noastre, nu ne-am îndeplinit datoria nici pe jumătate".