În cea de‑a doua duminică a postului închinat praznicului Nașterii Domnului, Postul Bucuriei, 24 noiembrie, zi în care în bisericile ortodoxe este lecturat pasajul evanghelic despre dregătorul bogat și
Postul este o întâlnire cu Domnul Hristos
În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, după oficierea Sfintei Liturghii în Paraclisul patriarhal "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură.
Pericopa evanghelică pe care a rânduit-o Biserica a se citi în această duminică este plină de înţelesuri duhovniceşti şi constituie un program duhovnicesc pentru toată perioada Postului Sfintelor Paşti. "Mântuitorul Iisus Hristos vorbeşte în această Evanghelie despre necesitatea iertării greşelilor semenilor noştri pentru ca Dumnezeu să ne ierte greşelile noastre. Apoi ne învaţă cum să postim fără făţărnicie, fără ca să căutăm laude de la oameni, iar în a treia parte a Evangheliei se vorbeşte despre modul de a aduna comori, şi anume Hristos Domnul ne îndeamnă să adunăm nu comori materiale, trecătoare, limitate, nesigure şi provizorii în lumea aceasta pământească, ci să adunăm comori în ceruri, în suflet. Îndemnul Său se încheie cu aceste cuvinte: "Unde este comoara ta, acolo este şi inima ta"", a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Pentru ca postul nostru să aibă roade duhovniceşti şi pentru ca rugăciunea noastră să ne poată apropia cât mai mult de Dumnezeu este nevoie de iertare, care este un dar de la Dumnezeu, pentru ca şi noi să iertăm celor care ne greşesc nouă. Prin iertare, noi transmitem darul lui Dumnezeu ca iertare a păcatelor noastre. "Iertarea înseamnă trecerea de la starea conflictuală la starea de comunicare şi de comuniune. Este o răstignire a eu-lui egoist din noi, este o răstignire a egoismului vieţii noastre pentru a ne schimba modul de a gândi şi de a-i privi pe semenii noştri. Prin iertare recunoaştem că o persoană care a greşit faţă de noi este mai mult decât o faptă rea pe care a săvârşit-o la un moment dat, supărându-ne. Iertarea depăşeşte starea conflictuală, depăşeşte reducerea persoanei la o faptă a sa şi este un început bun în relaţiile cu oamenii", a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Postul este o dăruire de sine lui Dumnezeu Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că trebuie să postim în ascuns, să ungem capul nostru şi faţa să o spălăm, nu pentru a fi lăudaţi de oameni, ci pentru a fi văzuţi doar de Dumnezeu. În timpul postirii, ungerea capului înseamnă a avea gândul permanent că viaţa însăşi este o binecuvântare de la Dumnezeu, iar spălarea feţei înseamnă a fi pregătit pentru întâlnirea cu oamenii faţă către faţă printr-un comportament firesc, fără a atrage atenţia prin punerea unei măşti. "Postul adevărat este o lucrare intimă, personală, o stare duhovnicească de recunoştinţă, este o ofrandă sau o dăruire de sine lui Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darul vieţii şi, în acelaşi timp, ca dorinţă pentru sfinţirea vieţii. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Romani, spune: "Înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu şi să nu vă potriviţi cu veacul acesta, ci să vă schimbaţi întru înnoirea minţii, ca să puteţi deosebi ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, ceea ce este bun şi desăvârşit". Ofranda sau dăruirea de sine prin post are ca scop schimbarea minţii, a modului de a gândi, de a privi sau de a stabili relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii. Înnoirea minţii înseamnă redescoperirea vieţii ca şi comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii. Această jertfă este o slujire duhovnicească. Cu alte cuvinte, postul ca jertfă, ca renunţare la hrana materială, din iubire pentru Dumnezeu şi dorinţă pentru mai multă comuniune cu el, este o slujire cuvântătoare sau duhovnicească adusă lui Dumnezeu", a subliniat Preafericirea Sa. În continure, Preafericitul Părinte Patriarh a arătat că postul înseamnă renunţarea la hrana materială pentru o creştere a hranei spirituale. "Hrana de origine vegetală este mai propice vieţii de rugăciune. Ea se obţine prin procesul de fotosinteză, de acumulare a luminii de la soare, şi prin aceasta noi mâncăm lumină venită de la soare pentru hrana trupului ca să ne învăţăm din ce în ce mai mult să căutăm lumina duhovnicească pentru hrana sufletului, care nu vine de la soarele acesta fizic, ci de la Hristos, Soarele dreptăţii, Hristos, Izvorul vieţii şi mântuirii noastre", a mai spus Patriarhul României. Comorile duhovniceşti Postul Sfintelor Paşti, care durează 40 de zile până în Săptămâna Patimilor Domnului, se află în directă legătură cu postul Mântuitorului Iisus Hristos după botezul Său în apele Iordanului, când diavolul L-a ispitit cu trei ispite, care se perpetuează de-a lungul istoriei omeneşti, şi anume: lăcomia după bunuri materiale, ispita stăpânirii lumii acesteia şi slava deşartă. Postul nu este o regulă impersonală, ci este o întâlnire cu Hristos, postitorul şi biruitorul ispitelor diavoleşti. În această perioadă nu rămânem într-un vid spiritual prin renunţarea la cele materiale, ci ne îmbogăţim duhovniceşte şi nu adunăm comori materiale pentru lumea aceasta, ci adunăm comoara harului iertării păcatelor, comoara harului rugăciunii, adunăm sfinţenia în sufletul nostru, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt, ca arvună pentru Împărăţia cerurilor. "Aceste comori duhovniceşti sunt singurele netrecătoare şi nepieritoare, singurele pe care le putem lua în sufletul nostru când trecem din viaţa aceasta. Comorile acestea duhovniceşti se adună nu numai prin postire, pocăinţă, rugăciune, ci şi prin milostenie. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Dacă vrei ca rugăciunea ta să se înalţe repede la ceruri, dă-i două aripi: postul şi milostenia". Postul este ofrandă duhovnicească a noastră faţă de Dumnezeu, iar milostenia este o ofrandă faţă de semenii noştri. Şi aşa iubirea noastră este completă pentru că este iubire faţă de Dumnezeu exprimată în rugăciune şi iubire faţă de semeni exprimată în fapte bune", a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.