Postul este o perioadă de recunoaștere a stării noastre de păcătoșenie și instabilitate

În seara zilei de marți, 16 martie, slujba Pavecerniței Mari a fost săvârșită în Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal. În cadrul acesteia a fost citită a doua parte a Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. La final, ierarhul a vorbit despre temele duhovnicești ilustrate în textele lecturate.

Preasfințitul Părinte Ieronim a citit, în cadrul slujbei, partea corespunzătoare zilei a doua a Marelui Post din Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. În cuvântul de învățătură, ierarhul a explicat îndemnurile oferite de Mântuitorul, expuse în pericopa evanghelică lecturată: „Faptele noastre nu sunt destinate spre a fi arătate celorlalți în mod ostentativ, ci sunt împlinite ca niște lucrări de suflet înaintea lui Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre și pentru progresul nostru duhovnicesc. Nici rugăciunea făcută în mod fariseic, în văzul tuturor, nu este folositoare pentru progresul spiritual, întrucât, având grijă cum să te așezi pentru a atrage atenția oamenilor, pierzi puterea și legătura pe care rugăciunea o restabilește cu Dumnezeu”.

În continuare, Preasfinția Sa a vorbit despre perioada în care am intrat, amintind că specifice ei sunt smerenia și iertarea și numai în starea de armonie ce rezultă din cele două se poate merge înainte cu postirea, rugăciunea și faptele milostive: „Trebuie să ne păstrăm dimensiunea modestiei și a smereniei pentru că nu putem săvârși nici o lucrare bună fără cooperarea și ajutorul harului divin. Pentru a nu ne mândri, fapta bună nu ne aparține totalmente niciodată, ci este o conlucrare cu Dumnezeu, Care ne-a inspirat-o și Care a oferit harul necesar. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune foarte clar: «Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului!». Câtă înțelepciune a avut acest Apostol, care cunoștea toate tainele credinței poporului său, profeții, Evanghelia lui Hristos, dar care și-a păstrat smerenia”.

La final, ierarhul a vorbit despre rolul Canonului Mare la începutul acestei perioade: „Postul, în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, nu este despre alimentarea egoului nostru, ci este o recunoaștere a stării noastre de păcătoșenie, de corupere a firii și de instabilitate. El ne ajută să ne ridicăm și să ne vindecăm rănile despre care, în acest canon, am dialogat cu sufletul nostru. Această slujbă constituie o convorbire a noastră cu propriul suflet, un proces de conștiință foarte necesar”.

Irmoasele și stihurile Canonului Mare au fost interpretate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, dirijată de pr. conf. univ. dr. Stelian Ionaşcu, în timp ce răspunsurile liturgice din slujba Pavecerniței Mari au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.