„Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu”

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), 26 februarie 2023, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Matei 6, 14-21) ne arată în esență că „postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că din Evanghelia duminicală rânduită se desprind mai multe învățături duhovnicești: „Prima învățătură se referă la adevărul că iertarea păcatelor noastre de către Dumnezeu depinde de iertarea greșelilor semenilor noștri. A doua învățătură pe care o desprindem din această Evanghelie este faptul că postul trebuie însoțit de smerenie. Nu postim pentru ca să ne vadă și să ne laude oamenii, ci postim ca ofrandă sau jertfă de sine izvorâtă din iubirea față de Dumnezeu. Postul este o ofrandă de sine pentru a arăta recunoștință față de Dumnezeu, întrucât El ne-a dăruit viața și este Izvorul vieții și al mântuirii. Postul este jertfă de sine, nu de daruri exterioare, pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru darul vieții. (...) A treia învățătură din Evanghelia de astăzi ne arată că trebuie să adunăm comori spirituale în ceruri mai mult decât comori materiale, trecătoare și limitate. De aceea, concluzia Evangheliei este: «Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta» (Matei 6, 21). Dacă toate comorile sunt pământești, inima și gândul nostru vor fi totdeauna la comorile acestea trecătoare, limitate și nesigure. De aceea, Mântuitorul îndeamnă să ne adunăm în suflet și în ceruri comori netrecătoare și acestea sunt luminile adunate prin credință, prin rugăciune și prin fapte bune. Comorile acestea care exprimă relația omului limitat și trecător cu Dumnezeu Cel nelimitat și netrecător sunt darurile Duhului Sfânt cultivate și devenite roade ale Duhului Sfânt în viața omului”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre importanţa iertării greşelilor semenilor noştri, act esenţial pentru ca şi noi să primim iertare de la Dumnezeu. „Prin iertarea semenilor noștri se săvârșește, de fapt, o răstignire a propriului egoism și, în același timp, se arată începutul unei iubiri milostive. Când omul cere iertare lui Dumnezeu, El îl ascultă mai ales dacă și el, la rândul său, a acordat sau a dat iertare greșelilor semenilor săi. Nu se poate ajunge la Dumnezeu trecând peste aproapele, peste semenul nostru, pentru că Dumnezeu, când l-a creat pe om după chipul Său suflând în fața lui harul Său, atunci a îndreptat fața pentru totdeauna spre umanitate. Ca atare, Dumnezeu are fața orientată spre umanitate pentru veșnicie. Acest adevăr a fost și mai tare subliniat prin faptul că Iisus Hristos, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, S-a făcut om și a luat chip de om pentru ca omul să nu-și mai întoarcă fața de la Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu cere ca atunci când vrem să ne apropiem de El să nu-i uităm pe semenii noștri, și dacă cerem de la El iertare de păcate, trebuie să oferim și noi iertare greșelilor semenilor noștri. În această privință, postul ca luptă duhovnicească unită cu rugăciunea pentru curățirea păcatelor ne arată că iertarea de către Dumnezeu se împlinește atunci când și noi arătăm iertare față de semeni. Reconcilierea cu semenii este o condiție a apropierii noastre de Dumnezeu. (...) Prin aceasta se cultivă iubirea milostivă arătată față de semeni, iar această iubire milostivă se dobândește prin postul unit cu rugăciunea”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Patriarhul României a precizat că postul, ca împlinire a poruncilor lui Dumnezeu, este necesar pentru îndumnezeire: „Sfințirea vieții nu se poate realiza fără postire față de lucrurile materiale și fără prioritate acordată bunurilor spirituale, netrecătoare. Sinaxarul ne spune că avem acest post de 40 de zile pentru că Mântuitorul Însuși, îndată după botezul Său, a mers în pustie, unde a postit 40 de zile și 40 de nopți. A respins trei ispite mari, învățân­du-ne pe noi să facem la fel în timpul vieții. A respins ispita stăpânirii materiale a lumii acesteia și a refuzat să transforme pietrele în pâine, adică câștig fără osteneală, profit fără efort. A doua ispită a fost aceea a stăpânirii lumii materiale, când satana i-a arătat împărățiile acestei lumi şi i-a cerut în schimb să se închine lui. (...) A treia ispită pe care a respins-o a fost aceea a slavei deșarte, a afirmării egoiste de sine, fără folos pentru alții. Aceasta este ispita care îi propunea să urce pe templu și de acolo să se arunce, pentru că îngerii Domnului Îl vor păzi. Acestea sunt trei ispite ale lăcomiei materiale, ale duhului de stăpânire asupra lumii, când omul nu este liber duhovnicește, ci rob al altcuiva, și ale slavei deșarte sau afirmării egoiste de sine fără folos pentru alții”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce a fost izgonit Adam din Rai: „Adam a fost scos din Raiul desfătării, al fericirii și al bucuriei pentru trei greșeli. Prima, că nu a ascultat de Dumnezeu, a doua, nu a postit, și a treia greșeală a fost că nu s-a pocăit. Nu și-a recunoscut greșeala, ci a dat vina pe Eva și Eva pe șarpe. De atunci, omul nu se acuză, ci se scuză. Totdeauna gă­seș­te pe altul vinovat, fără să-și recunoască greșeala. Această perioadă a Postului Sfintelor Paști ne învață să-L ascultăm mai mult pe Dumnezeu prin citirea textelor Sfintei Scripturi și să ne înfrânăm sau să postim prin folosirea alimentelor de origine vegetală, care predispun la mai multă rugăciune și care au înmagazinat în ele lumină de la soare, ca un fel de simbol al luminii pe care o adunăm în suflet prin rugăciune, împăr­tă­șirea mai deasă și prin fapte de mi­lostenie. De asemenea, să postim de păcate, nu numai de bucate. Tot trupul trebuie să postească: privirile să nu fie lacome după averi și plăceri, auzul să nu asculte clevetiri, sudalme și vorbe nepotrivite, buzele să nu vorbească orice, ci să fie cumpătate și să folosească toate cuvintele care sunt ziditoare de suflet. Atunci postul este complet, adică de bucate și de păcate”.